Ce s-ar intimplat daca istoria ar fi fost altfel

Aflati la sfirsitul a doua milenii de istorie ne putem intreba, intr-un fel de exercitiu teoretic pur retrospectiv, ce-ar fi fost daca un eveniment din istorie s-ar fi desfasurat intr-un cu totul alt sens decit cel pe care il cunoastem in prezent. Ar fi fost altfel, dar cum? Am fi fost mai cistigati in intelepciune sau multe atrocitati ar fi fost evitate? Care ar mai fi fost istoria fara un Mesia, cum ar fi aratat Europa fara crestinism sau ce fel de infatisare ar fi avut secolul XX fara comunism?
Fara indoiala, ceea ce ne afecteaza cel mai mult este istoria mai apropiata a secolului nostru. Daca nu avem neaparat informatiile cele mai complete, avem oricum amintirile cele mai proaspete. Iar intre aceste evenimente ale secolului, ce este mai semnificativ decit comunismul? Ce s-ar fi intimplat daca revolutia bolsevica din octombrie 1917 nu ar fi reusit? S-ar fi putut dezvolta Rusia, din punct de vedere al economiei capitaliste, ca o mare monarhie euroasiatica? Este si mai greu de prevazut ce fel de ideologie ar fi imbratisat. Cite dintre razboaiele sale de expansiune ar fi fost evitate? Daca Rusia nu ar fi fost bolsevica ar mai fi avut loc razboiul rece? A avut razboiul rece si partile sale bune? Ar fi fost razboilul rece singura modalitate prin care s-au putut intelege marile puteri asupra valorilor care incearca sa conduca aceasta lume?
Fara revolutia bolsevica din Rusia, nu ar mai fi existat Romania Mare
Pentru Romania, secolul a debutat cu unirea de la 1918. Fara defectiunea rusa din 1917, revolutia bolsevica din octombrie 1917 si razboiul civil care i-a urmat nu ar mai fi existat posibilitatea ca Basarabia sa se uneasca cu Romania. Doar Transilvania ar putut fructifica oportunitatea deschisa de ideile Wilsoniene ale autodeterminarii popoarelor. In schimb, Basarabia nu ar fi avut sansa sa scape de sub ocupatia tarista pe care o suporta de un secol. De aceea, paradoxal, bolsevismul pare sa fi facut Romaniei, la inceputurile sale, un mare serviciu. Prinsa in razboiul civil intern, viitoarea Uniune Sovietica si-a slabit pentru putin timp atentia la granite. Daca n-ar fi existat revolutionarul Lenin poate ca mitul interbelic al Romaniei Mari nu ar fi existat. Imperiul tarist ar fi avut destula putere incit sa nu-i mai permita Romaniei sa se intregeasca. In consecinta, tratatele internationale incheiate cu guvernul tarist ar fi fost respectate de acesta, iar astazi nu ar mai fi existat problema tezaurului nereturnat Romaniei. O intrebare ramine: ce s-ar fi intimplat daca Romania ar fi intrat de partea Puterilor Centrale in primul razboi mondial? Mai exista vreo posibilitate de unificare? Foarte putin probabil.
Ce ar fi fost daca drumul dictaturilor romanesti n-ar fi fost deschis de Antonescu si Carol al II-lea?
Al doilea mare moment in care comunismul isi facea vint dinspre Rusia catre centrul Europei a fost pactul Ribbentrop-Molotov, prin care Romaniei i se luau Basarabia si nordul Bucovinei. Pentru a repara acest rapt teritorial, Antonescu a angajat treptat Romania de partea Germaniei in al doilea razboi mondial. Ce s-ar fi intimplat daca Antonescu s-ar fi oprit pe Nistru? Ar fi recurs Hitler la ocupatia Romaniei? Ar fi fost legitimat regimul antonescian in ochii Natiunilor Unite daca acesta ar fi refuzat sa participe la invazia Uniunii Sovietice impreuna cu Germania nazista? Care ar fi fost conduita Romaniei daca regele Carol al II-lea nu ar fi lovit incetul cu incetul democratia romaneasca ? Ar fi fost tinarul sau fiu Mihai I capabil sa repuna monarhia pe picioare si sa-i dea prestanta unei institutii?
Ce s-ar fi intimplat daca Romania nu ar fi ajuns sub influenta Sovietica? Ar fi fost sistemul parlamentar romanesc, pe care se bizuia democratia romaneaca, capabil sa-si revina dupa doua atacuri consistente si decisive ale lui Carol al II-lea si Antonescu. Daca planul Marshall initiat de SUA, dupa al doilea razboi mondial, ar fi fost acceptat de catre un regim democratic, cu siguranta ca, incet, economia de piata ar fi fost repusa pe picioare. Ce s-ar fi intimplat fara regimul comunist? Probabil ca sutele de mii de victime, spuma intelectualitatii si intrega noastra clasa politica ar fi fost cu siguranta resursele prin care Romania ar fi reusit sa-si revina repede dupa al doilea razboi mondial.
Cine ar fi fost politicenii romani actuali fara sa fi fost comunist?
Ce s-a intimplat cu Europa de Est daca nu ar fi fost transformata de Uniunea Sovietica in zona sa de influenta? In mod cert zidul Berlinului nu ar mai fi existat, iar germanii nu si-ar mai fi vazut rudele ostracizate dupa ziduri de beton si garduri de sirma ghimpata. In mod normal, ceea ce doare mai mult in prezent este aceasta tranzitie dureroasa spre ceva care ne-a fost furat in urma cu cinci zeci de ani – democratia.
Cum ar fi fost Romania daca nu ar mai fi trecut prin tragedia comunismului? Abia iesita din razboi, Romania ar fi avut o elita politica si intelectuala capabila sa repuna tara pe fundamente democratice. Nu avem nici un motiv sa credem ca forma de guvernamint ar fi ajuns republica. In cel mai rau caz, fostul monarh Mihai I de Romania, ajuns la o virsta venerabila, ar fi avut astazi probleme cu desemnarea unui urmas la tron, stiut fiind faptul ca nu are nici un fiu. Deci, in loc de alegeri prezidentiale, Guvernul roman ar fi purtat tratative pe la casele regale europene pentru desemnarea unui succesor pentru tron. Foarte probabil, din punct de vedere politic, cel mai popular partid in sondaje la ora actuala, PDSR, nu ar fi existat ca partid. In schimb, am fi avut un partid social democrat acceptat de social democratia europeana. Si nu am fi avut zeci de mii de procese pentru proprietatea pamintului, bineinteles necolectivizat, iar deputatul taranist Vasile Lupu si-ar fi dat licenta de politician in cu totul alta lege. Adversarul sau, senatorul democrat Trita Fanita, cu siguranta nu ar mai fi avut cum sa tina cu dintii de pamintul IAS-urilor, pentru ca asociatiile private de mari dimensiuni ar fi impus regula pe piata agricola. Ce sa mai vorbim de ingineriile financiare gen Bancorex sau Caritas. Si, ceea ce este mai important, cu siguranta nu am mai fi avut revolutii impotriva unui dictator precum Ceausescu. Un dictator nu ar fi mai fi avut nici un prilej sa vina la putere pentru ca ideologia si doctrina care l-a creat nu s-ar mai fi impus ca politica de stat.
Canalul Dunare-Marea Neagra, zecile de inchisori comuniste nu ar mai grevat constiinta a aproape trei generatii si nu ar mai fi fost cimitirul atit de primitor al celor care isi permiteau sa gindeasca altfel. Evident, Silviu Brucan n-ar mai fi avut poporul caruia sa-i adreseze dureroasa sa profetie "Avem nevoie de… zeci de ani ca sa ne revenim". El insusi poate ar fi ramas un fel de Marx ratat pentru romani. Ce s-ar mai putea spune despre Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu etc, despre toata pleiada de intelectuali care au ales exilul in fata pericolului comunist?
Iliescu exista pentru ca a existat comunismul
Ce ar fi fost Romania ultimilor zece ani fara personajul care a marcat-o cel mai semnificativ -Ion Iliescu. Trebuie mai intii sa ne intrebam ce ar fi fost Ion Iliescu fara comunism? Cu siguranta nu ar mai fi facut facultatea la Moscova, poate niciunde altudeva. Pentru ca nu ar fi avut un partid care sa se ocupe de educatia "elementelor de conditie sanatoasa". Deci Iliescu nu ar mai fi ajuns nici secretarul organizatiei de tineret UTC-iste, iar judetul Iasi nu ar fi avut nici un fel de secretar atitia ani de zile. Dar, pentru ca Partidul Comunist a existat, Ion Iliescu exista.
Cum ar fi aratat Piata Universitatii fara borna "kilometrul 0" al democratiei, atunci cind democratia ar fi fost o practica generalizata? Sau, in acelasi spatiu, fara minerii formati in economia socialista, care educau cu bitele pe studenti?
Ar fi fost mai cald in estul Europei fara razboiul rece?
Fara indoiala, cel mai semnificativ eveniment care a afectat perioada contemporana a fost Razboiul rece, respectiv confruntarea dintre cele doua puteri Statele Unite si Uniunea Sovietica. Razboiul rece a cuprins lumea mai complet decit oricare alt razboi al secolului. Ce s-ar fi intimplat daca aceasta blocare a circulatiei normale a oamenilor, bunurilor si ideilor pe durata de dupa cel de-al doilea razboi mondial nu s-ar fi produs? Care ar fi fost soarta statelor intrate in sfera de influenta sovietica? Sau ce s-ar fi intimplat daca aceasta confruntare, care a abrutizat mintile a miliarde de oameni, ar fi fost evitata?
Razboiul rece a avut mai multe dimensiuni, la fel de semnificative. Dimensiunea psihologica si mai ales ideologica a presiunii Uniunii Sovietice asupra Occidentului. Dimensiunea militara a confruntarii, concretizata intr-o periculoasa cursa a inarmarilor, inclusiv inarmare nucleara, au constituit un factor psihologic de domolire a actiunilor de exterminare a celuilalt adversar. Fara razboiul rece, cu siguranta ca estul Europei, inclusiv Romania, ar fi fost acum, poate, in zona de influenta occidentala. Poate chiar in Uniunea Europeana.
O lume fara bomba atomica ar fi aratat, poate, mult mai rau decit cea de astazi
Inceputul razboilui rece este un subiect inca disputat printre istorici. El este plasat fie odata cu revolutia bolsevica din 1917, fie este plasat dupa al doilea razboi mondial, si este perceput ca o rezultanta si o prelungire a acestuia.
Fara nici un fel de rezerve se poate admite ca razboiul rece, prin noua "logica nucleara", a reusit sa dezvolte noi responsabilitati. Bomba atomica ar fi putut distruge nu numai adversarul, dar ar fi avut efecte planetare. Daca bomba nucleara nu ar fi fost furata de rusi, este greu de spus pina unde ar fi mers presiunea nucleara americana si ce s-ar fi intimplat cu sentimentele de insecuritate ale sovieticilor. Paradoxal, prin forta ei de distrugere, arma nucleara a incitat pe occidentali sa se intrebe ce-i leaga de sovietici. A determinat guvernele comuniste sa se intrebe asupra doctrinei care le legitimeaza puterea. Arma nucleara n-a afectat intr-o masura importanta gindirea occidentala, dar a dat comunismului o lovitura mortala. Presedintele SUA observa ca bomba nucleara este prea periculoasa pentru a fi abandonata unei lumi fara lege. Logica nucleara a scos in prim-plan ideea de suveranitate nationala si a pus in evidenta o criza a aliantelor. Isaac Deutscher, biograful lui Trotki si Stalin, mirat de adversitatea razboinica a relatiilor internationale de la inceputul razboiului rece, spune ca in URSS nici cel mai nerealist politician nu ar fi putut concepe o agresiune armata in acel moment. Cu alte cuvinte, la cel mai inalt nivel al superputerilor s-a stiut ca niciodata cele doua sisteme nu se vor ataca mortal. Nu este exclusa varianta ca cele doua superputeri s-au folosit de cursa inarmarilor si pentru a-si rezolva problemele interne. Privit retrospectiv, Razboiul rece pare ca s-a desfasurat mai ales pe terenul valorilor. A inceput prin constatarea diferentelor si s-a incheiat prin intelegerea universalitatii si comunitatii valorilor la cel mai inalt nivel al conducerii sovietice. Scaderea intensitatii componentei ideologoce a razboiului rece a dus la dezintegrarea imperiului ideologic suprainarmat
Daca Mahomed al II-lea nu ar fi cucerit Constantinopolul?
Cele doua milenii care au trecut de la nasterea lui Isus stau, pentru cea mai mare parte a Occidentului, sub influenta crestinismului. Crestinismul inteles nu doar in sensul unei religii, ci a unei filosofii despre lume, a unei arii de civilizatie care, pina la urma, a putut genera mecanismele economice si cele mai semnificative momente culturale ale modernitatii. In mod specific, cultura si politica moderna occidentala constituie raspunsuri specifice la raspunsurile aparute in cadrul teologiei si filosofiei medievale. Lucrarile unor Descartes, Hume, Kant, Hegel, ba chiar Marx, Nietzsche, Freud si Heidegger reprezinta raspunsuri reflexive la problemele teologice si filosofice ale Evului Mediu. Este greu de imaginat cum ar fi aratat lumea fara un Mesia. Care ar fi fost valorile si orizontul de asteptare sub care istoria s-ar fi desfasurat? Lasind la o parte speculatiile religioase care se pot face, crestinismul a insemnat un mod de existenta pentru omul medieval. Daca Noul Testament nu s-ar fi inchegat in comunitatile precrestine ale secolului I, iar religiile mistice de factura orientala s-ar fi raspindit in spatiul romanic in contrapondere, persecutia martirilor crestini nu ar mai fi fost decit un episod al razboaielor dintre secte religioase. Fara edictul de toleranta din 313 de la Milano, prin care crestinismul a fost acceptat ca religie oficiala a Imperiului Roman, Constantin cel Mare ar fi fost unul dintre ultimii mari imparati romani si nu un sfint.
Ne-am putea inchipui oare civilizatia occidentala fara intitutia papalitatii? In acest caz, care ar mai fi fost instanta de legitimare a monarhilor care visau la o monarhie universala? De la cine ar mai fi dorit sa primeasca binecuvintarea divina? Persecutiile, ereziile, Inchizitia sau Reforma lui Luther (1517) au fost momente care au marcat profund constiinta statelor occidentale, au redimensionat valorile comunitatii si au fixat instantele spirituale. Ca sa nu mai vorbim de toate capodoperele arhitecturii medievale, cum ar fi catederalele gotice, sau capela Sixtina, Catedrala Sfintu Petru sau Pieta lui Michelangelo. Ce altceva ar fi putut inlocui Voronetul, Sucevita, Manastirea de Arges sau Trei Ierarhi?
Crestinismul s-a mai valorizat prin competitia cu alte religii mesianice, cum ar fi islamismul. Cruciada crestina a fost, pe parcursul intregii medievalitati, o subtila intentie politica imbracata in haine religiose. Ce s-ar fi intimplat daca, in 1453, Mahomed al II-lea nu ar fi cucerit Constantinopolul? Cu siguranta, altfel ar fi fost configuratia politica a estului european fara amenintarea continua a islamului.
Ucronia deplina: Ce s-ar fi intimplat daca Napoleon ar fi reusit sa intruchipeze monarhul universal?
Ce s-a fi intimplat daca Napoleon in 1812 nu s-ar fi dat inapoi in fata incendiului Moscovei si n-ar fi pierdut armata in dezastrul de la Berezina? Daca in loc sa se reintoarca intr-o Franta dezamagita in vocatia de mare putere pe care credea ca o are, Napoleon ar fi atacat Petersburgul si l-ar fi luat prizonier pe tarul Alexandru? Ce ar mai fi avut atunci Napoleon de cucerit? Sardinia, Turcia si a Anglia. Ar fi urmat oare capitularea Angliei? Probabil ca turcii ar fi putut fi goniti din Europa, iar Napoleon, prin spiritul sau enciclopedic, ar fi extins cercetarea civilizatiei Egiptului, cu ajutorul academicienilor pe care i-a luat cu el, a intregii Africe sau a intregului Orient? Daca, prin absurd, Napoleon ar fi reusit sa intruchipeze idealul politic de la acel timp – monarhia universala – si ar fi ajuns sa fie uns de papa ca monarh universal, probabil ca lumea ar fi fost una francofona, fata de una anglofona care este pe cale sa urmeze.
Fara drepturile omului, democratia moderna nu ar fi existat
Expresia "drepturile omului" este relativ noua si a intrat in vorbirea curenta dupa cel de-al doilea razboi mondial, odata cu fondarea Organizatiei Natiunilor Unite in 1945. In fapt, conceptul, derivat din "drepturile naturale", a inceput sa fie o preocupare a ginditorilor de la inceputurile modernitatii. Primele documente politice care dau un inteles asemanator celui de astazi vor fi "Declaratia de Independenta" americana din 4 iulie 1776 si "Declaratia drepturilor omului si ale cetatenului" din 26 august 1789 – ”libertate, proprietate, si rezistenta la opresiune". Liberatea va fi definita concret ca dreptul la libera exprimare, libertatea asocierii, libertatii religioase si libertatii fata de arestul preventiv". Care ar fi fost soarta lumii fara acest concept? Fara unul dintre cele mai teribile argumente ideologice impotriva absolutismului sau regimurilor totalitare, democratia moderna nu ar mai fi putut fi inventata si sustinuta ca sistem politic. Este de ajuns sa ne imaginam state cu grade diferite de totalitarism, poate chiar forme diferite de absolutism monarhic, care ar fi putut terfeli dupa bunul plac orice libertate a individului, in numele interesului de stat. Formule precum "toti oamenii sint creati egali, ei sint indreptatiti de Creator cu certe drepturi inalienabile, viata, libertatea si dreptul la fericire" sau "oamenii sint nascuti si ramin liberi in drepturi", ar fi ramas simple utopii. Astazi, dupa un razboi rece, se recunoaste importanta acestui concept in mobilizarea societatii civile impotriva regimurilor comuniste. Fara existenta drepturilor omului, temutele servicii de Securitate ale oricarui regim tolalitar ar fi fost legitimate in actiunea de represiune interna si nu ar mai fi existat armele ideologice de lupta impotriva oricaror dictatori. (Mihai CHIPER)

Publicitate și alte recomandări video