Eurotrip agentie de turism
mesterescu

sambata, 02.08.2014

A locuit cu adevarat Eminescu in Casa Pogor?

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Poetul Lucian Vasiliu m-a sunat simbata si mi-a semnalat, cu amabilitate si veche prietenie, o eroare factuala. In articolul "Dl Fenechiu si casa Weitzsecker", afirm imprudent ca Mihai Eminescu nu a locuit efectiv in Casa Pogor. Greseam, in parte. E adevarat: Eminescu nu a locuit efectiv in casa Pogor, care s-a pastrat (renovata de mai multe ori) si care poate fi vazuta de toti. A fost acolo, fireste, la sedintele Junimii. A citit poezii. A ascultat glumele lui Creanga. A comentat filosofic lecturile altora. De locuit, insa, a locuit intr-o cladire alaturata Casei Pogor, care, din pacate, nu s-a pastrat. Lucian Vasiliu mi-a spus ca din aceasta cladire s-au pastrat numai pivnitele fastuoase.

    In aceasta privinta, niciunul din biografii poetului nu e foarte exact. G. Calinescu, de exemplu, scrie in "Viata lui Mihai Eminescu", la modul dubitativ, ca, in august 1874, cind se intoarce din Germania si e numit "director" al Bibliotecii centrale din Jassy, poetul "ar fi tras in gazda" la Vasile Pogor. Criticul nu precizeaza, cu toate acestea, nici locul exact (Vasile Pogor mostenise, am spus deja, mai multe cladiri - invecinate, totusi) si nici rastimpul gazduirii. Care nu a fost, cu siguranta, prea lung. Peste o pagina, Calinescu adauga: "Intre timp, Eminescu isi statorniceste domiciliul intr-o odaie mare, in casele din curtea bisericii Trei Sfetite".

    Mai precis e istoricul si genealogistul Vasile Panopol, in monografia intitulata "Pe ulitele Iasului": "casele au fost mostenite de... Vasile Pogor, sufletul Junimii. In ele s-au tinut multe din faimoasele intruniri ale acestei asociatiuni literare... Tot acolo, in niste incaperi mai retrase, a fost gazduit de Pogor marele nostru Eminescu, care s-a aflat atunci citava vreme in vecinatatea locuintei Veronicai Micle". Vasile Panopol, care era fiul natural al lui Pogor, vorbeste, asadar, de mai multe case. Eminescu nu a locuit in cladirea principala, ci "in niste incaperi mai retrase". Si, fireste, se afla nu departe de casa Veronicai Micle, situata pe strada Butu (azi N. Gane). In treacat fie spus: niciuna dintre aceste zidiri nu mai exista. Nici casa lui Pogor in care a stat Eminescu, nici casa din curtea Trei Sfetitelor, nici casa Veronicai. Toate au pierit de mult.

    In fine, intr-un document publicat de mai multi biografi, Eminescu insusi marturiseste: "Sint fericit ca mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratica si dornica de cercetari. Ferit de grija zilei de miine, ma voi cufunda ca un budist in trecut, mai ales in trecutul nostru atit de maret, in fapte si oameni. Voi fi obligat moralmente d-lui Pogor, care m-a gazduit si mi-a gasit acest culcus demn pentru iernile noastre friguroase. Inteleg prin ierni schimbarea rautacioasa a semenilor nostri, care cauta sa loveasca chiar si in cei ce nu se pot apara. Cunosc naravurile politice de la noi, de aceea ma ingrijesc, cu toate ca trebuie sa ma bucur de norocul ce-a dat peste mine!".

    E sigur insa ca pe Eminescu nu l-a apucat iarna in locuinta de linga actuala casa Pogor: nici iarna politica si nici iarna calendaristica. Gazduit de Vasile Pogor, catre mijlocul lui august 1874, s-a mutat, peste citeva luni doar (in octombrie?), in cladirile din curtea bisericii Trei Ierarhi. De ce nu a ramas la Pogor, nu stim. Prin urmare, mai corect e a spune ca Eminescu a locuit intr-una din casele lui Vasile Pogor, dar nu in Casa Pogor (cea pe care o vizitam astazi).

    Ii multumesc poetului Lucian Vasiliu pentru ajutor.


    Ultima ora

    editorial

    Tânjind după o revoluţie

    Nicolae GRECU

    Tânjind după o revoluţie

    Este timpul ca mămăliga românească se explodeze în sfârşit şi în fotbal.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Cazul Cloşca

    Briscan ZARA

    Cazul Cloşca

    E un fel de mesaj-misiune, indus printr-un soi de NLP, o programare ancestrală imprimată ca prin hipnoză cine ştie când şi de către cine, una de neoprit, precum a soldatului aceluia din filme care trebuie neapărat să ucidă o anumită persoană, altfel nu are linişte.

    Despre salarii şi sărăcie

    Sorin CUCERAI

    Despre salarii şi sărăcie

    Există aşadar raţiuni biologice şi raţiuni economice care susţin dreptul la un salariu echitabil. Acum, dacă orice salariu trebuie să fie echitabil, rezultă că şi salariul minim trebuie să fie la fel. El trebuie să asigure un nivel de trai minim decent pentru lucrător şi familia acestuia. Să vedem cum ar arăta un astfel de salariu minim la actualul nivel al preţurilor din mediul urban românesc.

    Când Dumnezeu e vinovat, eu sunt de nevindecat

    pr. Constantin STURZU

    Când Dumnezeu e vinovat, eu sunt de nevindecat

    Constatare: nu găsim, în Evanghelii, atunci când se vorbeşte despre vindecări sau despre învieri din morţi făcute de către Mântuitorul, nici o relatare despre vreun reproş adus lui Dumnezeu pentru starea de boală sau pentru moartea cuiva.

    Propunerea redactorului sef

    Diferenţele dintre Bucureşti şi provincie cresc în ritm galopant

    Toni HRITAC

    Diferenţele dintre Bucureşti şi provincie cresc în ritm galopant

    De ce n-ar lucra Hrebenciuc şi în interesul Iaşului?

    Caricatura zilei

    Alergatul e sanatos

     

    Editia PDF

    Intrebarea zilei

    Unde mergeti in concediu?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.