Eurotrip
epimedica
franco
mesterescu

duminica, 31.07.2016

A locuit cu adevarat Eminescu in Casa Pogor?

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Poetul Lucian Vasiliu m-a sunat simbata si mi-a semnalat, cu amabilitate si veche prietenie, o eroare factuala. In articolul "Dl Fenechiu si casa Weitzsecker", afirm imprudent ca Mihai Eminescu nu a locuit efectiv in Casa Pogor. Greseam, in parte. E adevarat: Eminescu nu a locuit efectiv in casa Pogor, care s-a pastrat (renovata de mai multe ori) si care poate fi vazuta de toti. A fost acolo, fireste, la sedintele Junimii. A citit poezii. A ascultat glumele lui Creanga. A comentat filosofic lecturile altora. De locuit, insa, a locuit intr-o cladire alaturata Casei Pogor, care, din pacate, nu s-a pastrat. Lucian Vasiliu mi-a spus ca din aceasta cladire s-au pastrat numai pivnitele fastuoase.

    In aceasta privinta, niciunul din biografii poetului nu e foarte exact. G. Calinescu, de exemplu, scrie in "Viata lui Mihai Eminescu", la modul dubitativ, ca, in august 1874, cind se intoarce din Germania si e numit "director" al Bibliotecii centrale din Jassy, poetul "ar fi tras in gazda" la Vasile Pogor. Criticul nu precizeaza, cu toate acestea, nici locul exact (Vasile Pogor mostenise, am spus deja, mai multe cladiri - invecinate, totusi) si nici rastimpul gazduirii. Care nu a fost, cu siguranta, prea lung. Peste o pagina, Calinescu adauga: "Intre timp, Eminescu isi statorniceste domiciliul intr-o odaie mare, in casele din curtea bisericii Trei Sfetite".

    Mai precis e istoricul si genealogistul Vasile Panopol, in monografia intitulata "Pe ulitele Iasului": "casele au fost mostenite de... Vasile Pogor, sufletul Junimii. In ele s-au tinut multe din faimoasele intruniri ale acestei asociatiuni literare... Tot acolo, in niste incaperi mai retrase, a fost gazduit de Pogor marele nostru Eminescu, care s-a aflat atunci citava vreme in vecinatatea locuintei Veronicai Micle". Vasile Panopol, care era fiul natural al lui Pogor, vorbeste, asadar, de mai multe case. Eminescu nu a locuit in cladirea principala, ci "in niste incaperi mai retrase". Si, fireste, se afla nu departe de casa Veronicai Micle, situata pe strada Butu (azi N. Gane). In treacat fie spus: niciuna dintre aceste zidiri nu mai exista. Nici casa lui Pogor in care a stat Eminescu, nici casa din curtea Trei Sfetitelor, nici casa Veronicai. Toate au pierit de mult.

    In fine, intr-un document publicat de mai multi biografi, Eminescu insusi marturiseste: "Sint fericit ca mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratica si dornica de cercetari. Ferit de grija zilei de miine, ma voi cufunda ca un budist in trecut, mai ales in trecutul nostru atit de maret, in fapte si oameni. Voi fi obligat moralmente d-lui Pogor, care m-a gazduit si mi-a gasit acest culcus demn pentru iernile noastre friguroase. Inteleg prin ierni schimbarea rautacioasa a semenilor nostri, care cauta sa loveasca chiar si in cei ce nu se pot apara. Cunosc naravurile politice de la noi, de aceea ma ingrijesc, cu toate ca trebuie sa ma bucur de norocul ce-a dat peste mine!".

    E sigur insa ca pe Eminescu nu l-a apucat iarna in locuinta de linga actuala casa Pogor: nici iarna politica si nici iarna calendaristica. Gazduit de Vasile Pogor, catre mijlocul lui august 1874, s-a mutat, peste citeva luni doar (in octombrie?), in cladirile din curtea bisericii Trei Ierarhi. De ce nu a ramas la Pogor, nu stim. Prin urmare, mai corect e a spune ca Eminescu a locuit intr-una din casele lui Vasile Pogor, dar nu in Casa Pogor (cea pe care o vizitam astazi).

    Ii multumesc poetului Lucian Vasiliu pentru ajutor.


    Comentarii Facebook

    Ultima ora

    editorial

    Dialoguri peste gard

    Nicolae GRECU

    Dialoguri peste gard

     Fotbalul local şi naţional, tineretul obligatoriu şi naturalizările, subiecte care frământă mintea românilor pe vreme de caniculă

    Filmuletul zilei

    opinii

    300 000 km/secundă

    Briscan ZARA

    300 000 km/secundă

     Einstein, teoria relativităţii, E = mc2, spaţiu curbat, călătorii în timp ş.a.m.d.

    Trei poveşti. (I)

    Andrei R CIUHODARU

    Trei poveşti. (I)

     Hai să încep să vă spun trei poveşti ale unor oraşe. Pe primul, doar primul, l-am vizitat. (Vă spun imediat!) M-am gândit la ceva.. De ce să nu intercalez articolele mele. Din acest motiv nu continui astăzi textul meu de săptamâna trecută,"SUC". (Să nu vă obosesc, cred.) Honk Kong, New York şi "Efectul Guggeheim - Bilbao". Aceste trei oraşe mă fascinează. Şi cum erau trei muschetari, Iaşul nostru e al patrulea. (Pot fi mai târziu şi alte oraşe.)

    Les nouveaux riches: generaţia orfană

    Sorin CUCERAI

    Les nouveaux riches: generaţia orfană

     La mine în cartier existau două parcuri mari, chiar mari de tot: unul al copiilor, cu locuri de joacă, terenuri de sport şi altele asemenea, şi unul zis „al câinilor”. Parcul copiilor există în continuare. Cel al câinilor, în schimb, a fost transformat încetul cu încetul în cartier de case şi mini-blocuri până n-a mai rămas nimic din el.

    pulspulspuls

     Bomba bombelor: poveste fierbinte cu politichie, amor ghebos şi farafastâcuri cât încape

    Bomba bombelor: poveste fierbinte cu politichie, amor ghebos şi farafastâcuri cât încape

     Pentru că e vineri, deci deja uichend început pentru unii, şi pentru că e aşa de cald afară încă de la prima oră, ne-am gândit să vă pregătim pentru astăzi, cum altfel, o poveste fierbinte-fierbinte, în totală potrivire cu vipia de afară, poveste în care politichia, suspansul şi amorul ghebos se împletesc armonios, mai ceva ca în legendele medievale. 

    Caricatura zilei

    Panouri solare

     

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Un instructor de parasutism face instructaj cu câtiva începatori. Unul dintre ei întreaba:   - Si daca nu (...)

    Intrebarea zilei

    Care ar fi prioritatile administratiei locale pentru municipiul Iasi?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.