Eurotrip agentie de turism
mesterescu

A locuit cu adevarat Eminescu in Casa Pogor?

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Poetul Lucian Vasiliu m-a sunat simbata si mi-a semnalat, cu amabilitate si veche prietenie, o eroare factuala. In articolul "Dl Fenechiu si casa Weitzsecker", afirm imprudent ca Mihai Eminescu nu a locuit efectiv in Casa Pogor. Greseam, in parte. E adevarat: Eminescu nu a locuit efectiv in casa Pogor, care s-a pastrat (renovata de mai multe ori) si care poate fi vazuta de toti. A fost acolo, fireste, la sedintele Junimii. A citit poezii. A ascultat glumele lui Creanga. A comentat filosofic lecturile altora. De locuit, insa, a locuit intr-o cladire alaturata Casei Pogor, care, din pacate, nu s-a pastrat. Lucian Vasiliu mi-a spus ca din aceasta cladire s-au pastrat numai pivnitele fastuoase.

    In aceasta privinta, niciunul din biografii poetului nu e foarte exact. G. Calinescu, de exemplu, scrie in "Viata lui Mihai Eminescu", la modul dubitativ, ca, in august 1874, cind se intoarce din Germania si e numit "director" al Bibliotecii centrale din Jassy, poetul "ar fi tras in gazda" la Vasile Pogor. Criticul nu precizeaza, cu toate acestea, nici locul exact (Vasile Pogor mostenise, am spus deja, mai multe cladiri - invecinate, totusi) si nici rastimpul gazduirii. Care nu a fost, cu siguranta, prea lung. Peste o pagina, Calinescu adauga: "Intre timp, Eminescu isi statorniceste domiciliul intr-o odaie mare, in casele din curtea bisericii Trei Sfetite".

    Mai precis e istoricul si genealogistul Vasile Panopol, in monografia intitulata "Pe ulitele Iasului": "casele au fost mostenite de... Vasile Pogor, sufletul Junimii. In ele s-au tinut multe din faimoasele intruniri ale acestei asociatiuni literare... Tot acolo, in niste incaperi mai retrase, a fost gazduit de Pogor marele nostru Eminescu, care s-a aflat atunci citava vreme in vecinatatea locuintei Veronicai Micle". Vasile Panopol, care era fiul natural al lui Pogor, vorbeste, asadar, de mai multe case. Eminescu nu a locuit in cladirea principala, ci "in niste incaperi mai retrase". Si, fireste, se afla nu departe de casa Veronicai Micle, situata pe strada Butu (azi N. Gane). In treacat fie spus: niciuna dintre aceste zidiri nu mai exista. Nici casa lui Pogor in care a stat Eminescu, nici casa din curtea Trei Sfetitelor, nici casa Veronicai. Toate au pierit de mult.

    In fine, intr-un document publicat de mai multi biografi, Eminescu insusi marturiseste: "Sint fericit ca mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratica si dornica de cercetari. Ferit de grija zilei de miine, ma voi cufunda ca un budist in trecut, mai ales in trecutul nostru atit de maret, in fapte si oameni. Voi fi obligat moralmente d-lui Pogor, care m-a gazduit si mi-a gasit acest culcus demn pentru iernile noastre friguroase. Inteleg prin ierni schimbarea rautacioasa a semenilor nostri, care cauta sa loveasca chiar si in cei ce nu se pot apara. Cunosc naravurile politice de la noi, de aceea ma ingrijesc, cu toate ca trebuie sa ma bucur de norocul ce-a dat peste mine!".

    E sigur insa ca pe Eminescu nu l-a apucat iarna in locuinta de linga actuala casa Pogor: nici iarna politica si nici iarna calendaristica. Gazduit de Vasile Pogor, catre mijlocul lui august 1874, s-a mutat, peste citeva luni doar (in octombrie?), in cladirile din curtea bisericii Trei Ierarhi. De ce nu a ramas la Pogor, nu stim. Prin urmare, mai corect e a spune ca Eminescu a locuit intr-una din casele lui Vasile Pogor, dar nu in Casa Pogor (cea pe care o vizitam astazi).

    Ii multumesc poetului Lucian Vasiliu pentru ajutor.


    Comentarii Facebook

    Ultima ora

    editorial

    Justiţie până la capăt

    Cătălin ONOFREI

    Justiţie până la capăt

    Oare cum o mai duc românii care aplaudau în extaz hoardele de mineri?

    Filmuletul zilei

    opinii

    Preţul literaturii sub comunism

    Bogdan CREȚU

    Preţul literaturii sub comunism

    Întrebarea cu adevărat frisonantă este următoarea: ar fi fost posibilă literatura română din timpul comunismului fără astfel de cedări?

    Ne-bune

    Stelian DUMISTRĂCEL

    Ne-bune

    Folosirea adjectivului bun şi a adverbului bine pare că a intrat, în limbajul publicistic, într-un soi de vârtej al absurdului, îndepărtându-se de sensul primar al cuvintelor respective. Poate n-ar trebui să mai amintim că bun înseamnă „care face bine, e milostiv; mulţumitor, plăcut, folositor”, iar bine „aşa cum îşi doreşte cineva”, „spre mulţumirea sa”, „spre satisfacerea, în folosul cuiva”.

    A citi, a scrie, a gafa

    Ghenadie NICU

    A citi, a scrie, a gafa

    Mă rog, s-ar zice, un semn de carte, o manufactură acolo, ce mare lucru. Păi, trebuie că e mare de vreme ce catalizează ardoarea lecturii şi îi restituie până şi celui hârşit starea aceea febrilă, când poţi da gata - împotriva tuturor necazurilor - câte o carte pe zi.

    Propunerea redactorului sef

    O nouă cultură urbană

    Toni HRITAC

    O nouă cultură urbană

    Lucruri nemaiîntâlnite se petrec în Iaşi. Pe un vârf de deal, la Rediu, a apărut un bloc de şase etaje.

    Caricatura zilei

    Remus Pricopie si vulpea

     

    Editia PDF

    Intrebarea zilei

    Cine este candidatul la prezidentiale ofiter sub acoperire?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.