Adormirea Maicii Domnului de Ziua Barbatului

Actualitatea e generoasa cu noi si, deunazi, ne-a oferit inca un motiv de amuzament. Nu stiu daca ati sesizat. Sa va amintesc.

Aflat la Constanta printre amirali si vaporeni, un important om politic contemporan ne-a povatuit sa consideram Ziua marinei ca fiind, in realitate, "ziua barbatului". Pesemne ca marele barbat s-a lasat dus de valul entuziasmului si de euforia elocintei. Lovit pesemne de briza prea ascutita a marii si de soarele nemilos, sus-numitul a uitat ca ieri a fost sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului si ca ziua marinei se celebreaza in 15 august, tocmai pentru ca la aceasta data cade una din marile sarbatori religioase de peste an. A gindi, asadar, ca mult cinstita zi a marinei ar putea fi decretata, chiar si retoric, drept Zi a Barbatului Universal mi se pare – cum sa zic? – cel putin o necuviinta si cel mult o scapare.

Dincolo de exagerarile obisnuite, sarbatoarea de ieri nu a trecut fara rost. Am putut inregistra in catalogul interminabil, totusi, al vorbelor stupide inca una.

In treacat fie spus, insasi ideea ca alaturi de Ziua femeii ar trebui sa existe in calendarul voiosiei speciei umane si o Zi a barbatului e o idee trasnita. In consecinta acesteia, am putea sugera o Zi a sexelor reunite, una a Transsexualilor (fiindca tot nu se pot hotari pentru un gen anume), o Zi a catirului, o Zi a neutrului si asa mai departe. Anul nu ar mai incapea de sarbatori si nici noi de atita bucurie. Pentru a deveni fericiti e nevoie doar de un mic efort, cetateni!

Am vorbit de catalogul lipsit de masura al marilor vorbe idioate ale omenirii. As recenza citeva dintre ele (acelea de culoarea perlelor), nu inainte de a constata smerit ca prostia se distribuie in chip egal, fara discriminare de sex, rasa sau religie si ca poate fi intilnita si sesizata mai mult la barbati dintr-o pricina foarte simpla: ei ocupa majoritatea bancilor parlamentare in universul cunoscut. In momentul in care am avea o majoritate feminina peste tot, iar tarile ar fi conduse exclusiv de regine si premieri in fusta, balanta zicerilor memorabile s-ar echilibra negresit.

Sa venim insa si la catalog. Voi da intiietate sexului gingas, intrucit nu pot uita cu nici un prilej minunatul "Stai. Am sa-ti explic" atribuit unei actrite din perioada interbelica. Gurile rele spun ca Marioara Voiculescu, actrita pe atunci la Teatrul National din Bucuresti, a fost surprinsa intr-o postura elocventa de la sine de catre magistratul si epigramistul Ion Ionescu-Quintus, amantul oficial. Amantul voind sa se retraga in ordine si fara pierderi, actrita a sarit din pat si a strigat dupa el: "Attends que je t’explique". Eseistul N. Steinhardt, care consemneaza intr-o scrisoare aceasta anecdota, comenteaza malitios: "barbatul nu s-a lasat convins".

"Stai. Am sa-ti explic" imi aduce aminte de o vorba afina trascrisa, daca nu ma insel, de Stendhal in tratatul Despre iubire: "Vai, barbatele, nu ma mai iubesti. Crezi mai mult in ceea ce vezi cu ochii decit in ceea ce-ti spun eu". Cum se vede barbatul ramine intotdeauna un intelectualist, pe cind femeia e mereu atrasa de empirie.

Pentru egalitate, sa dam inca o data cuvintul majoritatii. Un om politic francez, adresindu-se infierbintat unei cuvioase adunari, de ziua revolutiei franceze, a perorat: "Revolutia de la 1789 nu au facut-o nici Robespierre, nici Dante, ci poporul francez". Cineva din multime a strecurat sardonic: "Cu Dante s-ar putea sa aiba dreptate, nu vad in schimb ce are cu poporul…". Fireste, oratorul avusese in minte numele revolutionarului Danton.

As incheia, cu toate acestea, pe un ton optimist: nimeni, dar absolut nimeni nu e exclus de la binefacerile prostiei. Iar o prostie eliberata in public valoreaza cit doua trecute sub tacere, fiindca atesta in primul rind curajul vorbitorului.