Anatomia discursului regal (I)

Rostit intr-o limba romana clasica, esentialmente substantivizata, ferit de podoabe si subterfugii inutile, discursul regal din Parlament va ramine si ca o marturie a bunului simt, a umanismului sincer compasiv si a echilibrului, intr-o vreme in care anomia pare sa fi devenit regula. De altfel, toate discursurile regale se supun regulii de aur a masurii, ele transmitind mesaje simple si incurajatoare, indiferent de loc si timp.

Urmind sfatul lui Seneca, Regele nostru si-a luat o singura regula, odata pentru totdeauna, aceea de a servi poporului sau, potrivindu-si mai apoi viata dupa ea. Si pentru ca i-a citit pe clasici, ca orice Delfin pregatit pentru exercitarea puterii, regele va fi parcurs, desigur, si Analele lui Tacitus, de unde va fi extras – din nou ca regula de aur – intelesul adinc al cugetarii sale privind nestatornicia si efemeritatea unei puteri care nu se reazema pe ea insasi (non sua vi nixae).

Discursul regal este o meditatie in stil clasic, dar in cheie moderna, privind exercitarea puterii. Dupa 61 de ani, Regele s-a adresat din nou tarii, fara sa-i ceara nimic in schimb, nici chiar dragostea ei, indemnind cetatenii si reprezentantii puterii sa ia numele tarii in serios. Am trait un privilegiu rarisim, acela de a reinnoda firul intrerupt al istoriei si a regasi intelesul autentic al cuvintelor simple. S-a vorbit decis si compasiv despre cei mai umiliti dintre romani – batrinii. Iar atunci cind a definit Romania de azi, Regele nu a facut recurs la istorie, ci a rasturnat termenii discursului clasic, raportind responsabilitatea la viitor, la tara luata "cu imprumut de la copiii nostri". Desi ne-a intors in timp, prin etica lui superioara, prin stilistica lui elevata, prin continutul lui tonic, discursul Regelui e mai actual decit tot ce am auzit, cel mai adesea deprimant ori sforaitor, de la liderii nostri politici. De aceea, le recomand acestora o lectura atenta si smerita, pe cit e omeneste posibil. Cititi acest discurs, stimabili politicieni romani, cu un dram de responsabilitate si decenta, sub obladuirea unui latinist, eventual, cu rigoarea lecturarii unui text clasic! Apoi reflectati. Iar daca e posibil, insusiti-l. Ofer o introducere, sau prolegomena pentru o analiza tematica a discursului. Dar inainte de aceasta, nu este inutil, sper, sa remarc faptul ca din cele 53 de  propozitii rostite de Rege, doar sapte fac trimitere directa la rostul Familiei Regale in istoria noastra si nici una nu frizeaza lustruirea de sine. Marturisesc despre aceea ca un asemenea concentrat de masura, de bun simt si responsabilitate, nu am stiinta sa fi identificat in spatiul nostru public, in ultimele decenii. Iata comentariile la decalogul regal.

1.     Datoria fata de sacrificiul tinerilor pentru idealurile libertatii, unitatii si independentei Romaniei. Memoria e mai vie si chiar mai creativa decit istoria. A intretine flacara memoriei nu e un exercitiu intelectual – precum cunoasterea istoriei -, ci o marturie a demnitatii. Fara aceasta "nu putem avea viitor".

2.     Libertatea redobindita cu sacrificii a produs urmari notabile in mentalitatea, starea de spirit si starea materiala a celor mai multi dintre romani. In raspar cu casandrele care intoneaza aria perzaniei, Regele e convins ca "Romania a evoluat mult in ultimele doua decenii". Interesele politice partizane vor sa umbreasca orice izbinda atunci cind se afla in opozitie si sa supraliciteze succesele cind sint la putere. Ca unul care nu-si permite sa fie partizan – prin statut si educatie -, Regele are cea mai mare indreptatire sa faca un bilant echilibrat al timpului scurs.

3.     Reabilitarea Parlamentului. Intr-o vreme in care Parlamentul a fost redus la un rol aproape decorativ si a ajuns la cel mai scazut nivel de reprezentativitate, Regele raporteaza progresele democratiei romanesti – atitea cite sint – la existenta si lucrarea Parlamentului, fara de care nici integrarea euro-atlantica, nici libertatile si nici democratia nu ar exista. Nimeni altcineva, in toti acesti ani de tranzitie, nu a creditat Parlamentul cu mai multa incredere. Cuvintele Regelui ar merita turnate in bronz si puse pe frontispiciul cladirii Parlamentului, drept memento. Poate cineva ia in serios sugestia.  

4.     Tema centrala a discursului regal, difuz prezenta in toate celelalte este cea a fundamentelor etice ale politicii. Nu e deloc simplu sa abordezi aceasta tema, cu deosebire intr-o tara in care etica e o disciplina facultativa, iar morala un lucru de altii inventat. Democratia insasi, daca este eliptica de morala, e o simpla forma fara fond. "Dispretul eticii" ori "personalizarea puterii" transforma democratia in opusul ei, aducind "prejudicii cetateanului". Nimeni nu a rostit mai raspicat in Romania acestor ani adevarul ca politica, oricit de pompos ar fi ea impodobita, "este o sabie cu doua taisuri". Bine folosita – adica in respectul regulilor si al institutiilor -, ea sporeste forta natiunii, iar prost folosita, ea saraceste natiunea si ii surpa temelia. Nimic mai simplu, si totusi atit de indepartat de idealurile de mucava si practicile fanariote ale precarei noastre clase politice.

Simtul datoriei etice fundamenteaza guvernarea legii, in launtrul institutiilor democratice, in vreme ce "iubirea de tara si competenta sint criteriile principale ale vietii politice". Trebuie sa remarc iarasi, cu riscul de a enerva, ca nicaieri altundeva in Romania recenta aceste principii si valori – adica simtul datoriei, iubirea de tara si competenta – nu au fost puse intr-o ecuatie mai clara decit in discursul regal. Romania a izbindit, atunci cind a facut-o, prin aceste valori, dar si prin credinta si cultivarea memoriei, in vreme ce "interesul ingust, cinismul si lasitatea" au erodat-o. Apel la memoria faptelor mari: "Romania a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil si generos". Astazi traim clipa fara idealism si fara speranta, aruncati intr-un fel de prezent continuu, cinic si cenusiu. Despre "locurile tari" ale istoriei noastre abia daca mai facem vorbire, pe eroi ne jenam sa-i mai pomenim, nedumeriti ca ii mai avem in zestrea noastra, iar despre noi insine ne-am obisnuit sa vorbim cu un periculos autodispret, minimalizind si putinele fapte marete. Contemporan cu noi, in chip aproape miraculos, Regele ne invita sa reflectam la buna intrebuintare a valorilor si sa avem incredere "in democratie, in rolul institutiilor si in regulile lor".

Publicitate și alte recomandări video