Biblioteci electronice

Marile biblioteci ale lumii se muta incet, dar sigur, in spatiul virtual. Dezvoltarea tehnologica si diversificarea mijloacelor de acces la reteaua globala a internetului au produs citeva mutatii substantiale in lumea cartilor. Manuscrise si carti vechi de sute de ani, interzise de obicei muritorilor de rind, au scapat de colbul rafturilor care adapostesc colectiile speciale si au primit sansa unei vieti noi in mediul virtual, departe de mucegaiul perfid al trecerii timpului. Atlasele si enciclopediile care ocupa sali intregi incap in prezent pe suportul citorva dvd-uri. O biblioteca personala de citeva zeci de mii de volume este acum simbolul internautului educat, preocupat de largirea orizontului personal de cunostinte.

Pentru inteleptii care mai au taria de a crede ca Pico della Mirandola nu este o noua marca de blugi, ca scolasticii sint cu mult mai trendy decit Lady Gaga, Justin Bieber si Hannah Montana, ca fratii Grimm au facut si altceva in afara de a aduna povesti, exista acum sansa de a folosi privilegiile colectiilor gratuite aflate la distanta de o adresa virtuala.

Pentru profesionisti, cel mai recomandat cap compas este www.archive.org. Aceasta minunata arhiva de text, sunet si imagine este o minune asemenea comorilor Nibelungilor, o avutie aparuta ca urmare a ambitiei de a aduna intr-o singura matrice cartile din toate bibliotecile lumii. Partea cea mai consistenta a imensei colectii a fost adunata din depozitele Lumii Noi. Milioanele de volume scanate si puse la dispozitia cititorilor din toata lumea sint insotite de filme rare si foarte rare (pelicule de la inceputul veacului trecut) si de muzica din toate vremurile.

Un proiect la fel de impresionant este Europeana (www.europeana.eu), un portal care cuprinde 15 milioane de imagini, texte, fonograme si videoclipuri din venerabilele colectii ale batrinului continent. Spre deosebire de archive.org, europeana.eu are un caracter enciclopedic mai pronuntat, tinta portalului fiind de a reuni aspecte reprezentative ale diversitatii culturale europene, fapt ce explica ambiguitatile interfetei de cautare (daca selectezi optiunea "text", primesti din vreme in vreme si alte resurse decit cea solicitata).

Nu poate fi trecuta cu vederea Gallica, biblioteca digitala dezvoltata si intretinuta de Biblioteca Nationala a Frantei (gallica.bnf.fr). Aceasta oaza a internetului inlesneste excursii fascinante in lumile trecutului, colectia de harti medievale si premoderne fiind un exemplu reprezentativ in acest sens.

In patria noastra, unde, vorba lui Raymond Poincare, "tout est pris a la legere", digitalizarea face casa buna cu feudalizarea. Marile case culturale ale Europei au rezolvat la vreme unele din problemele cruciale legate de arhivarea, conservarea si popularizarea documentelor fundamentale ale tezaurului national. La noi, in patria in care proverbul "ai carte, ai parte" nu mai descrie respectul fata de mostenire, ci finetea prestidigitatorilor nationali, toti foitari invederati, scoliti la Academia de Inalte Studii de Macao, Septica si Tarot, interesul pentru vechile documente ale romanilor este la fel de inalt precum perechea de doiari in fata careului de valeti. Asa se face ca mii si mii de documente extraordinare isi dau obstescul sfirsit prin nestiute depozite improvizate, departe de ochii curiosi ai cercetatorilor, in vreme ce autoritatile concep, de vreo douazeci ani, strategia nationala de salvare prin cultura.

Sperante exista, totusi, daca ar fi sa evaluam cu atentie doua portaluri romanesti realizate nu se stie prin ce minune si cu ce fonduri. Modesta ca numar de documente arhivate, dar plina de promisiuni este biblioteca Dacoromanica (www.dacoromanica.ro), organizata pe domenii, in care figureaza numai documente bine alese, ceea ce arata ca in spatele colectiei se afla oameni bine intentionati si foarte bine informati ce ar trebui ajutati sa imbogateasca colectia. O comparatie intre Gallica si Dacoromanica este la fel de inutila precum asemuirea lebedei cu vrabiuta. Diferenta de proportii si de substanta este pe masura finantarilor alocate de cele doua state pentru protejarea si valorificarea tezaurului national. La ei din ce in ce mai mult, la noi din ce in ce mai nix.

In frunte cu Biblioteca Academiei Romane, ale carei putine colectii virtuale ba merg, ba se prefac a functiona (pagina dedicata manuscriselor eminesciene fiind exemplul concret), bibliotecile universitare romanesti se lupta cu tranzitia, cu nevoile tot mai crescinde si cu lipsa tot mai acuta de personal calificat. Cea mai buna oferta virtuala este, de departe, pusa la dispozitie de Biblioteca Centrala Universitara "Lucian Blaga" din Cluj, cu o frumoasa colectie de periodice si manuscrise ce pot fi consultate dupa pofta inimii cetitoriului. Biblioteca Universitatii din Bucuresti si-a dezvoltat in ritm accelerat ansamblul de pagini virtuale care ofera acces la diverse texte, vechi si noi deopotriva, iar biblioteca universitara din Iasi asteapta vremuri mai insorite pentru a pasi spre minunata lume noua a cartilor in format digital.

Cu rabdare si virtute, sa credem ca peste ani si ani, dar nu cu mult dupa ce corifeii guvernarii post-decembriste vor fi devenit umbre ale istoriei recente, va sosi si clipa miraculoasa in care colectiile digitale romanesti vor spala rusinea unei civilizatii in care zarurile si cartile de joc se incing mai aprig decit cetitul cartilor.