Bucuresti, ieri si azi

In 2006 aparea "Bucarest, le degel" (Ed. Altfel), o carte importanta a lui Mirel Bran, ilustrata de fotografiile lui Franck Hamel. Aceasta contine interviuri captivante cu 24 de personalitati care traiesc in capitala Romaniei. Iar Mirel Bran ne aminteste ce scria Paul Morand in 1935: "Cu orase rase, biserici distruse si arhive sufocate se prezinta Romania in fata istoriei. Lectia pe care ne-o ofera Bucurestiul nu este una de arta, ci de viata; te invata sa te adaptezi la orice si chiar la imposibil".

De fapt, este interesant sa citesti ce gindesc scriitorii despre orasele noastre. Ulysse de Marcillac, autor francez cu desavirsire uitat, publica in 1869 "De la Pesta la Bucuresti", scriere foarte elocventa; dar cea mai violenta imagine autorul ne-o rezerva pentru ultima pagina a cartii sale. Acolo isi exprima dorinta de a ne vorbi despre cimitire. Si Ulysse de Marcillac incepe prin a ne destainui ca nu cunoaste "un alt loc unde moartea este tratata atit de serios ca la Bucuresti". Apoi face urmatoarea observatie: "Exista sute de vechi cimitire, la fel de numeroase ca bisericile. Sint ca niste curti micute deschise tuturor trecatorilor, inconjurate uneori de casute ce adapostesc in mod frecvent prostituate. Moartea si voluptatea sint doua surori foarte apropiate la romani".

Iata ce spune Igor Vedoz, eroul romanului "Moartea unui poet" (1989) de Michel del Castillo: "Capitala radioasei noastre republici oferea deja aspectul dezolant al unui oras sinistrat. Iluminat anemic ce lasa strazi intregi pline de tenebre ingrijoratoare. Trecatorii mergeau cu pasi grabiti, girboviti, infofoliti in haine vechi si cirpite, morman de zdrente luate unele peste altele, se roteau evocind haite de ciini infometati. Diforme, siluetele isi pierdusera din umanitate pina la aparenta. Un popor de fantome. Sosele desfundate, presarate de urme de carute in care stagna apa de ploaie. Nici urma de indicatoare sau aproape. Vitrinele magazinelor, goale, raspindeau reflexe albastrui. In orasele muncitoresti se zareau ecrane de televizor pe care Inteleptul Tovaras impartasea, ca in fiecare seara, la aceeasi ora, sfaturile sale de dieta: «mai putina carne si grasime, fara zahar sau aproape…»".

Miguel Sanchez-Ostiz, autor spaniol, are un blog si intr-unul din ultimele sale articole din 2008 scrie: "Ce se petrece in foarte haoticul oras Bucuresti? Sint multi care ar da totul pentru a fi americani, cu toate consecintele pe care acest lucru le implica. E suficient sa vezi numarul de persoane ce stau la rind in fata Consulatului american pentru a obtine vize si diverse permise. Romanul poate adauga la stilul de viata american felul sau legendar de a se descurca, de necontestat, dar si gustul pentru politie si companiile de securitate intarite de gorile ce n-au nici o consideratie pentru concetatenii lor. La Bucuresti, scolile de bodyguarzi sint infloritoare. E industria epocii noastre. Nu sintem departe de politiile private si de corpurile armate in serviciul particularului. Autoritatea comanda, dar si arbitrarul. Dreapta romaneasca urca si cistiga puncte intr-o tara in care cuvintul «Mafia» este cel care este auzit cel mai adesea in discutii si in care contrastul intre lux si viata mizerabila devine din ce in ce mai evident. Dreapta este aceeasi ca peste tot: autoritara, neoliberala si, desigur, prietena a maaaaaarilor libertatI, dar in acelasi timp ortodoxa, nationalista si brutala. Chiar si la Universitate dai peste studenti care se prezinta astfel: «roman-ortodox», ca sa nu existe nici o indoiala asupra identitatii lor. O curioasa dreapta este o la fel de curioasa clasa de conducatori politici in al caror trecut nu prea ar trebui sa rascolesti, implicati cel putin ca informatori in fostul aparat de stat politienesc, Securitatea. La Bucuresti, uzinele regimului comunist si-au inchis portile si au facut loc unor terenuri imense, pustii, ce incita speculatia. Peste tot se demoleaza si se reconstruieste. Cum se decreteaza faptul ca o casa a devenit insalubra si ca trebuie sa fie distrusa? E foarte simplu. Li se permite tiganilor sa se instaleze inauntru sau chiar sint incitati sa ocupe cladirea. Iar cind au terminat de ars, de aruncat sau de vindut tot ce se poate arde, arunca sau vinde, nu mai ramine decit sa fie expulzati".

O privire exterioara valoreaza uneori mai mult decit un lung discurs.