Cafeaua domnului ministru

Ateneul Tatarasi propune pentru  primavara aceasta patru premiere, in regia Mihaelei Arsenescu – Werner, a lui Ion Sapdaru, a lui Bogdan Ulmu si a lui Florin Caracala. Prima dintre acestea  a avut loc pe 8 martie. Este vorba de comedia Cafeaua domnului ministru (Rigor mortis), in care joaca Daniel Chirila (Ministrul), Erica-Ioana Moldovan (Jeni, sefa de cabinet) si Alina Mindru (Patroana, proprietara de bordel). Asa cum el insusi mi-a marturisit, Horia Girbea a scris piesa in mai 1998, in doar doua zile (actiunea se petrece pe 9 mai). Piesa a fost cuprinsa  in volumul "Decembrie, in direct", care a luat Premiul Uniunii Scriitorilor in 1999. Pina in prezent, a fost jucata de sapte ori, inregistrind un real succes (Ploiesti, Botosani, Bucuresti – in doua variante diferite, Satu-Mare si la radio). Dintre numele celebre care au evoluat in aceasta piesa trebuie amintite Maia Morgenstern (secretara, in versiunea lui Gavril Pinte) si Nuami Dinescu – Tanta lui Teo (patroana, in versiunea lui Lucian Sabados).

Actualul spectacol de la Iasi este o piatra de incercare pentru toti cei trei actori. Pentru Erica-Ioana Moldovan, care, desi si-a dorit un rol ludic, pina in prezent a jucat mai mult drama, reprezinta examenul ei de dizertatie. Pentru Daniel Chirila pentru ca e student abia in anul al II-lea la Actorie, iar un asemenea rol e o provocare. Si, nu in ultimul rind, pentru Alina Mindru, al carei rol nu e deloc usor si, cu toate acestea, reuseste sa domine efectiv scena.

Piesa se vrea o satirizare nemiloasa a vietii politice din Romania, atingind incultura, ipocrizia, cretinismul moral, depravarea oamenilor aflati in pozitii de autoritate. Ministrul unui anumit minister caruia i se schimba mereu numele, ministerul resurselor umane si al educarii, personaj paradigmatic, este efectiv executat. De Ziua Europei, el este impiedicat "sa-si exercite functia" de a depune o coroana de flori, asa cum i s-a cerut "de la protocol", nici el nu stie exact unde si din ce motiv, poate "la cimitirul europenilor cazuti pentru independenta noastra", poate "la cimitirul eroilor nostri, cazuti pentru independenta Europei". "Incidentul" perturbator: o patroana de bordel navaleste la el in cabinet, intrerupind momentul intim cu Jeni, reclamind presiunile lui de a-i inchide "night club"-ul, al carui client era, pentru ca fusese filmat in actiune. Complet devotata domnului ministru, sefa de cabinet ii serveste matroanei cafea cu otrava de sobolani, pentru a se debarasa de aceasta. Desi aparent intepenita (rigor mortis), ea isi revine partial, dindu-le de furca celor doi prin convulsiile ei. Deoarece "interesul national a primat in fata celui european", ministrul a lipsit de la ceremonia de Ziua Europei, alegind sa "rezolve necazurile unei biete femei". In urma unei conferinte de presa in care se incearca musamalizarea situatiei, el este destituit din functie.

Personajul Jeni, sefa de cabinet a ministrului, care isi schimba numele dupa context (Jeana in copilarie, Jeni cind a devenit secretara de director, Otilia sau Venera, in postura de secretara de ministru), este personificarea politicii. Nu intimplator, ea rosteste citeva replici memorabile: "Politica este arta posibilului", "In politica trebuie sa fii sincer. Chiar si cind minti", "Diplomatia e arta de a spune sincer lucruri nesincere. Sau invers". In termenii domnului ministru, "politica este cur… sa cu obstacole. Cind nu mai pot sa le sar, ma tirasc pe sub ele".

Decorul pentru cabinetul ministerial este cam strident, cam incarcat (posterul ministrului, canapele in cuverturi roz, o fereastra desenata) – ceva din atmosfera pieselor de dinainte de 1989 inseala ochiul, noroc de drapelul UE. Poate daca s-ar fi apelat mai mult la limbajul non-verbal in transmiterea mesajului si nu atit de ostentativ la aspecte de vestimentatie  (trandafirul roz din pieptul secretarei, costumul cam ponosit al ministrului, chelia nu tocmai reusit trucata), spectacolul ar fi cistigat in profesionalism. In plus, si jocul scenic are momente mai putin reusite: ministrul si Jeni ar fi putut avea un dialog gestual pina sa sune telefonul, cel care declanseaza dialogul propriu-zis. In plus, se insista pe isteria lui Jeni, se  rup ziare si se arunca  pe scena. In prima parte, mai lunga, se incearca fara succes sustinerea energetica a spectacolului prin mimarea momentului erotic, iar odata cu aparitia patroanei, intreaga greutate este concentrata pe jocul exceptional al Alinei Mindru. Astfel, spectacolul pare disproportionat.