Cartea mortilor egipteni

Se poate spune ca, dintre toate civilizatiile antice, egiptenii erau "cei mai credinciosi" (Herodot) si cei mai preocupati de problema mortii, fapt ce si-a pus o amprenta decisiva asupra specificului acestei civilizatii unice si misterioase, de o stranietate inimitabila. Egiptenii stapineau inca o stiinta a logosului, intreg universul lor era magic, iar cu formule si procedee magice, cu asa-zise "cuvinte de putere", ei incercau sa invinga moartea, sa asigure perenitatea vietii. Intregul Egipt era plin de temple, centre si scoli initiatice ce-si pregateau discipolii pentru viata vesnica. Se practicau atit ritualuri de pregatire a trupului, care era imbalsamat, mumificat si inconjurat de anumite obiecte si inscriptii, rugaciuni, cit si a sufletului, care era "antrenat" pentru "marea calatorie", infruntarea obstacolelor si secretele vietii vesnice, "la sinul lui Ra" si in preajma Marelui Osiris, cel mort si inviat.

Toate acestea se vad cel mai bine in fascinantul poem care este Cartea mortilor egipteni, retradusa recent (2007) de catre Maria Genescu, careia ii datoram si numeroasele si binevenitele note explicative, si publicata in conditii ireprosabile la Editura Herald, Bucuresti. Cartea contine o colectie de 190 de texte adunate de catre scribul Osiris Ani dintre cele ce se scriau pe papirusurile asezate in cutele bandajelor mumiilor sau pe peretii criptelor funerare. Textul a fost publicat pentru prima data de catre Karl Richard Lepsius, in 1842, in limba germana, reprezentind o traducere a unui papirus pastrat la Torino, la care ulterior s-au adaugat alte citeva capitole. Vechimea sa e situata de egiptologi prin secolul al XVI-lea i.H.

Trebuie spus ca, initial, supravietuirea postuma era rezervata doar faraonului si apropiatilor sai; ulterior, dupa marea rascoala de la sfirsitul domniei lui Pepi al II-lea (aprox. 2345-2181 i.H.), ce a marcat sfirsitul Regatului Vechi, aceasta se democratizeaza, fiind accesibila tuturor egiptenilor, respectivele texte devenind populare si cu atit mai importante pentru a ajuta sufletele cu instructiuni, rugaciuni, descintece si alte formule magice sa treaca in lumea de dincolo.

Textele cartii de fata nu au neaparat continuitate si unitate, in tot cazul nu una vizibila dupa stiinta noastra. Ele contin sfaturi atit pentru o viata virtuoasa in lumea aceasta, conditie a mintuirii, cit si formule magice, parole pentru zei, descintece si vraji pentru a forta destinul si a accede la viata vesnica. Sint cuvinte a caror putere se simte, mai apropiate probabil de Cuvintul originar (cit ne-am indepartat, Doamne!), rinduite intr-unul din cele mai extraordinare poeme din istoria omenirii, adevarata fresca a civilizatiei egiptene.

Moartea si invierea lui Osiris constituie un model. Conservarea trupului prin mumificare asigura supravietuirea sufletului. Asa cum relateaza si Plutarh in Despre Isis si Osiris (Peri Isidos kai Osiridos), din timpuri imemoriale, egiptenii practicau un ritual misterios de protejare a corpului drept conditie a salvarii postume a sufletului. Textul de fata, plin de imnuri inchinate lui Ra si Osiris, descrie calatoria sufletului in lumea de dincolo, in Amenti, ocolind pericolele din astral (Amduat), pina la judecata lui Osiris din Dubla Sala a lui Maat Adevar si Dreptate, incluzind spovedania (judecata cuvintelor) in fata a 42 de judecatori. Astfel sfintit, sufletul evita a doua moarte, instalindu-se pe cimpiile Fericitilor sau ale Pacii, unde continua sa traiasca aproape la fel ca pe pamint.

Unele formule erau capabile sa activeze statuete magice, care sa execute muncile mai grele. Cel trecut dincolo putea citi din Cartile lui Thot, putea scrie si, mai ales, putea calatori in barca lui Ra, pina la marginile Cerului. Formulele magice il ajutau sa se apere de agresori malefici si, in general, sa inlature toate pericolele. Aceasta era adevarata menire a acestor texte: de a ajuta sufletul sa strabata lumea de dincolo si sa devina el insusi un zeu capabil sa renasca intr-o alta viata.

Aceste texte sint foarte controversate. Unii vad in ele o metafizica savanta, in timp ce altii nu vad decit alienare si decrepitudine. Eu cred ca, dincolo de aparentele ce pot fi inselatoare, ele ne dezvaluie un univers fantastic plin de credinta si de spiritualitate. Egiptenii jonglau cu notiuni si concepte extrem de abstracte, cum ar fi sufletul ce preexista sufletului ce se intrupeaza, substanta, muzica sferelor, formele divinitatii si altele, erau adevarati filosofi, in sensul grecesc al termenului. La urma urmelor, unde s-au scolit Pitagora, Platon, Democrit si atitia alti filosofi greci? Acest lucru e demonstrat si de alte lucrari ce ne-au ramas de la ei, cum ar fi Corpus hermeticum, sau Fecioara lumii (Kore kosmou), atribuite lui Hermes Trismegistul, sau Discursul perfect al lui Asclepios.

Pe cind o Carte romaneasca a mortilor? Sint convins ca ea ar releva multiple asemanari cu cea egipteana. De ce oare?