Ce-i de facut?

Pina in preajma anilor ’33 mafia din Statele Unite detinea aproape in totalitate ziarele acelor vremuri si, putin mai tirziu, si cinematograful. Asa se explica productiile din aceste domenii care idealizeaza banditul in lupta cu oamenii legii.

In mare, banditul idealizat este frumos, tinar si neinfricat. El are si o iubita pe masura, adica superfrumoasa, isteata si buna minuitoare de arme. Am uitat sa spun ca este si mare iubareata.

Subiectul este cam acelasi. Ei intra in banca, impusca paznicii si ceva clienti, umplu o tasulca cu dolari, fug cu o masina, fac amor intr-un motel inconjurat de politisti, ies pe geamul din spate, mai impusca niste politisti, gasesc o rabla si, cit ai clipi, tusti! in Mexic. Urmeaza muzica (nu chiar indiana), care te seaca la lingurica, ei se pupa si tasulca cu bani le asigura fericirea.

America acelor vremuri derapase din punct de vedere moral si uriasele sume vehiculate de raufacatori au avut ca efect destructurarea institutiilor cu rol coercitiv. Mafiotii aveau o imensa putere de influentare a maselor si se implicau masiv in campaniile electorale. Chiar vehiculau ideea ca „eu te fac presedinte, eu te dau jos (citeste: te impusc)". Si nu se jucau cu cuvintele, daca ne gindim la J.F. Kennedy.

Minti luminate si profund alarmate de derapajul societatii americane au conceput un sistem de revenire la normal si au imaginat F.B.I. Agentia a inceput sa lucreze eficient, selectia cadrelor fiind extrem de severa. In scurt timp, au impus pe ecran un erou nou. Agentul FBI era imbracat intr-o tinuta inconfundabila, avea palarie tip si o putere nelimitata in toate statele. Cu migala si tenacitate, cu o morala fara cusur, FBI a reasezat valorile morale fundamentale la locul lor. Ca nu-i nimic perfect, este adevarat, dar, cel putin, s-a creat o contrapondere pe masura la fenomenul infractional.

In tara noastra, imediat dupa ’89, s-au creat aproape instantaneu structuri de tip mafiot. La inceput erau timide si orbecaiau in semiobscuritate. Pe masura ce au prins putere, prin capitalul acumulat, au iesit la lumina zilei.

In general, micii mafioti romani erau putin angajati in marea politica. Cu timpul, s-au perfectionat si au realizat faptul ca cel mai profitabil este furtul din averea statului ex-socialist. Acest furt insa era imposibil daca nu se crea o profitabila cirdasie cu oamenii politici. Mai mult, s-au inghesuit la acapararea unor demnitati care se puteau ocupa prin trafic de influenta.

Chiar sarantocii angajati in batalii electorale, incapabili sa invinga prin calitatile lor, au acceptat sa distribuie pomeni electorale finantate de viitorii profitori.

Sfidind orice urma de frica, multi au folosit fara jena regiile, societatile comerciale de stat si toate resursele asigurate de logistica statului, in scop strict personal. Directorii societatilor cu capital de stat, unele dintre ele in faliment vizibil, erau somati sa transmita „pina miine" 5.000 de pachete la adresele unor pensionari sau altor oameni necajiti, din partea domnului primar, parlamentar etc.

– Un cadou din partea domnului X, scinceau la usi tinerei care sperau la mari recompense de la invingator.

Revenind la mafia romaneasca, aceasta incearca acum sa impuna noul erou – mafiotul.

– De ce este interlop?, se intreaba, naiv, cel cu legea in mina. Ca imprumuta bani si lua camata?

– A fost ascultat fara autorizatie. Procurorii fac abuz, este o inscenare politica, tipa o multime de posturi TV, prin niste cate desfigurate de o pasiune morbida.

– Era un imprumut, motiveaza avocatii.

– Au spart usa mascatii, la miezul noptii, se enerveaza ciuvicii, uitind de afacerea „Tigareta (n^1)".

Inventarul a ceea ce s-a gasit (pusti, topoare, sabii, carduri falsificate, sute de mii de euro etc.) este trecut cu vederea.

DNA a fost imaginat ca o palida aripa a FBI si cred ca n-a fost o institutie mai blamata in Romania. Ba mai mult, s-a incercat desfiintarea acesteia. Poate, fiind o institutie in formare, a mai avut unele stingacii, dar cu siguranta se perfectiona cu timpul, daca lucratorii ei erau incurajati.

Este drept ca aceasta institutie a inceput, neinspirat, cu unele virfuri mari de tot si, ca atare, a fost lovita de cei aflati in culpa, dar care aveau pozitii extrem de puternice in statul roman.

Unele televiziuni si ziare fac din unii mafioti eroi de legenda. Institutiile cu rol coercitiv actioneaza timorat, mereu cu ochii pe televizor. Mai mult, unii dintre lucratori au o vesnica sperietoare: daca iau puterea cei anchetati?

Politia si Parchetul sint vulnerabile la schimbarile de putere. Doar instantele de judecata au o anumita autonomie si astfel dau solutii corecte, de cele mai multe ori. Eventualele erori judiciare sint mediatizate exagerat si se arunca cu noroi in toata institutia.

Daca Politia si Parchetul ar fi protejate de factorul politic, atunci am putea spera la succese in lupta cu mafia. Cit timp, insa, schimbarile politice duc si la schimbari in aceste institutii, atunci sa nu ne miram ca membrii lor importanti se implica in lupta politica. Astfel se viciaza iremediabil si impardonabil rezultatul activitatii lor.

Acuza, poate exagerata, ca unii comploteaza cu puterea si altii comploteaza cu opozitia are credibilitate. Cel putin eu am date certe de aceste lupte incrincenate intre cele doua tabere. Romania trece prin momente extrem de dificile si tot mai multi isi pun fireasca si leninista intrebare: ce-i de facut?