Cinicul roman si medicul din Gabon

Ultima poza a presedintelui Basescu e aceea a omului care a primit de la Dumnezeu insusi misiunea de a rosti adevarurile neconvenabile, adevarurile pe care toti ceilalti, desi le banuiesc, nu au temeritatea sa le exprime in public. Neindoios, dl Traian Basescu e patruns de importanta cumplita a misiunii sale de a lumina poporul si de a-i soca pe inhibati.

Cind a marturisit cu satisfactie abia disimulata in glas si cu un luciu sinistru in priviri ca exodul medicilor din Romania in Marea Britanie nu e ceva rau in sine, dl Basescu tocmai a formulat un astfel de adevar. Ca un facut: nu ne inchipuisem pina acum una ca asta. Si chiar daca ne-am fi inchipuit, nu am fi avut curajul de a o spune atit de apasat, la o ora de virf si in direct. Mintea noastra e prea marunta pentru a sesiza, in toata amploarea lui, un atare adevar. Marginita fiind, mintea noastra se impiedica, din pacate, in detalii irelevante. De-o pilda, acela ca adevarul dlui Basescu nu e citusi de putin complet.

O fi mai bine pentru medicii care si-au gasit de lucru in Marea Britanie (ramine de vazut totusi cum isi vor reuni familiile; drama acestor familii distruse nu e discutata de nimeni), o fi mai bine pentru buget si guvern, o fi mai bine pentru domnii Boc si Vladescu, pentru mult simpatica doamna Udrea. Dar mai bine, asa, in general, pentru Romania si romani, nu are cum fi.

Pentru pacientul care zace toropit de canicula si boli pe un pat de spital, exodul de care vorbeste dl Traian Basescu nu e nicidecum o binefacere: e o napasta, o drama. Sigur, in strainatate medicul roman cistiga mult mai mult decit in cele 425 de spitale din spatiul valah (cifra e oficiala!). Sigur, migratia fortei de munca nu e negresit un semn de slabiciune pentru un stat modern (si japonezii merg in Statele Unite sa munceasca, ar putea specula dl Basescu). Sigur, in conditiile actuale de criza, chiar si un singur salariu care nu mai trebuie platit conteaza. Asta pentru a nu mai pune la socoteala sumele care se intorc in tara…

In pofida acestor senzationale binefaceri intrezarite de presedinte si exprimate cu atita franchete, exista si perdanti. Voi oferi doua exemple. Unul ar fi chiar statul roman. Daca tot e o fericire ca ne pleaca medicii in Marea Britanie, bine ar fi (urmind logica dlui Basescu) sa desfiintam cu totul universitatile de medicina si sa asteptam ca fenomenul benefic al migratiei mondiale sa ne aduca in spitalele din Romania medici din Gabon, din Uganda sau Butan. Ma gindesc, fireste, nu la medicii din Butan scoliti, in anii lui Ceausescu, in Romania, ci la medicii din Butan scoliti in renumitele universitati din Butan.

Intrebarea mea e urmatoarea: s-ar opera dl Basescu de sciatica la un asemenea specialist? Curajosul in vorbe ar avea oare si curajul faptei?

Al doilea perdant, am mai spus, e romanul de rind, pacientul de pe coltul unui pat de la Spiridon, omul cu boli complicate. In Canada, in Marea Britanie, in Australia nu merg medicii batrini sau pensionarii. Merg indeosebi tinerii specialisti, virfurile generatiei actuale. Daca are nenorocul sa se imbolnaveasca (si toti avem mai devreme sau mai tirziu acest nenoroc), romanul de rind va trebui sa apeleze la ceea ce ne-a mai ramas, daca a mai ramas ceva.

Infiorat de misiunea sa tamaduitoare, dl Basescu traieste pesemne sentimentul original ca nimeni altcineva nu a mai sesizat, pina la a doua lui domnie prezidentiala, aceste adevaruri mirabile si ca, oricum, chiar daca le-ar fi sesizat, nu ar fi avut bravura de a le divulga vulgului profan. Dupa mintea temerarului, din plecarea specialistilor, toti au numai de cistigat: tara, medicii, vazduhul, Piturca, Gigi Becali, bugetul, pacientii.

Si indraznesc sa zic, urmind acelasi stralucit argument, ca individul cel mai cistigat dintre valahi ar fi insusi dl Traian Basescu. Daca ar pleca, printr-un miracol, toti romanii, de la opinca pina la vladica, dl presedinte si-ar putea afla, in sfirsit, fericirea. Nu ar mai avea opozitie.