Criminalul

Vasile Cotcodac, om la locul lui, era enervat la culme cind i se spunea Cotcodac. Numele sau de familie era Gainaru si chiar era mindru de asa nume.

In campania electorala, o echipa de smecheri ieseni a navalit acasa la bietul om cu propunerea de a fi candidat pentru consiliul local. Seful echipei, domnul Robila, era un om istet, dar cam fara memorie. A fost prelucrat sa se adreseze gazdei cu „domnul Gainaru" si sa nu pomeneasca cumva de Cotcodac.

Omul, gazda, bucuros de asa onoare, a pregatit placinte calde si o tuiculita de prune. Robila s-a intrecut in complimente, dar s-a si lacomit la tuica. Efectul imediat s-a vazut prin stergerea numelui Gainaru din precara lui memorie. In loc sa evite nume proprii, Robila isi forteaza neuronii si isi aduce aminte ca este interzis numele Cotcodac.

– Dar cum naiba il cheama? se framinta de mama focului. E ceva tot in legatura cu gaina sau cocosul, concluzioneaza Robila.

Neuronii se agita, cauta pina unde pot ajunge si gasesc un nume care pare foarte probabil.

In final, Robila ataca:

– Domnule Cucurigu, avem incredere in dumneavoastra ca o sa…

Ca un taur care vede rosu, Gainaru il intrerupe:

– Bai tiganoiule, ia mai du-te in p… ma-ti!

– Dar…

– Nici un dar. Te ospatez, te omenesc si tu ma faci Cucurigu? Tu-ti mama ta de tigan borit!

– Omule, stiam ca nu trebuie sa-ti spun Cotcodac si ca numele e legat de…

– Si eu, boule. Robila, auzi? Cine erau robi? Tiganii, nu?

Echipa se indreapta spre usa, Gainaru turbeaza si nevasta acestuia intervine timid:

– Vasile, nu te enerva, a gresit omul…

– Nu vezi ca boritul asta imi mai scoate o porecla? Auzi, Cucurigu, baga-l-as in ma-sa! Afara din casa mea, jigodiilor! Va primeste omul, va da tot ce are mai bun si voi – Cucurigu, alta porecla imi scorniti!

Povestea a circulat repede in comuna si adversarii politici profitau din plin.

Gainaru acceptase oarecum porecla de Cotcodac, aceasta avea cam aceeasi vechime ca si numele sau. Este adevarat ca a mai batut citiva sateni pentru utilizarea cuvintului Cotcodac, dar cu masura. Noua porecla, Cucurigu, il facea sa turbeze si era in stare sa faca moarte de om.

– La mine in casa, l-am servit cu ce aveam si eu mai bun si el imi scorneste porecle?! Ii iau gitul, anafura si aghiazma mamei lui!

Regretul lui Gainaru este ca nu a luat acest git acolo, chiar in casa lui.

In confruntarea electorala de la caminul cultural, domnul Cucurigu (aoleu!), scuzati, va rog, domnul Gainaru si-a luat sisul in buzunar. Ca sa fie, la o nevoie.

Toti concurentii asfaltau satul, aduceau apa, aduceau gaz, reparau scoala si, ca un bonus, faceau si o noua gradinita cu 500 de locuri, ca sa fie acolo… pentru orice eventualitate. Cind a luat cuvintul domnul Gainaru, de undeva din sala, abia auzit, se aude „Cucuriguuuu". Desi singele a dat in clocot, vorbitorul a dus doar mina la sis si a incercat sa fie calm.

Realist in promisiuni, cu furia aproximativ stapinita, Gainaru era ascultat chiar cu interes. Din sala plina ochi a rasunat, mai intii in surdina, apoi tot mai tare: cucuriguu… cotcodac…

Toate au o limita. Omul a reperat precis un individ care cucurigea si cotcodacea. Ca jigodia asta cotcodacea, mai treaca-mearga, dar sa si cucurigeasca… A scos sisul si, desfigurat de furie, s-a napustit spre cucurigas. Acesta a dus mina la git si a incremenit a mirare.

Durere multa s-a abatut asupra comunei. Robila, javra care a adus napasta, este bine, merçi. Habar n-are cit rau a facut satului si continua sa manince placinte si sa bea rachiul oamenilor cu aceeasi nesimtire, batu-l-ar Dumnezeu sa-l bata de criminal!