Cu bocancii prin cultura

Niste vinatori de a(i)urite comori cauta coroana legendara a unui rege tigan. Bineinteles ca ea se afla in Romania, unde o satra nostima ofera exotice momente artistice. Nu care cumva sa credeti ca apare vreun bulevard intr-un cadru al episodului impricinat. Grosul actiunii curge intr-un cimitir si prin catacombele unui parasit castel, despre care nu ni se spune daca e Pelesul ori Branul.

In alt serial, cu monstri concitadini, o creatura in virsta de o mie de anisori marturiseste ca si-a facut veacul tineretii prin Orientul Apropiat si, desigur, prin Romania. Ocupatia hidoseniei este sa suga viata din altii pentru a se mentine tinerica. La final, un agent special o dezintegreaza, odata cu sperantele noastre ca sintem nemuritori ca dacii.

De-a scurtul unui lung-metraj, doi politisti, o alba femeie si un afro-american (ca negri nu mai exista decit in gaurile negre ale Universului) impusca tot ce prind pe la noi prin tara, luptindu-se cu mafia rusa, argumentind jignitor si ne-memorabil ca nu se pot baza pe cei din Politia romana.

Alt film, alta pereche, alta nazbitie color, fara de pereche. Tot din S.U.A. vine dumnealui. Si tot o tiganca de-a noastra macina sarea si piperul scenariului. Barbatul, jurnalist curajos, descopera ca este chiar „alesul" sortit de ghiocul ghicitoarei (ghici satra, intr-un picior dansind, ce trebuie sa faca?) sa salveze de la pieire nu tot omul, ci tot romul (ca whisky are el si acasa). Amenintarea vine de la un cult satanic, al carui sef este chiar actualul ministru roman de interne, ce are biroul, desigur, in Palatul Parlamentului, care-i frumos filmat, ca e aproape la fel de mare ca resedinta Pentagonului mondial.

Nu „Palme d’Or", ci palme de fier li se cuvin „creatorilor" ce-au intrat astfel cu bocancii prin Romania. Stimabililor, daca la noi totul este ieftin pentru filmele voastre, cit v-ar costa sa fiti eleganti, atunci cind ne faceti o vizita?