Cu Cioroianu, in desert

Recenta gafa a ministrului nostru de Externe, Adrian Cioroianu, nu a constituit pentru nimeni o surpriza. Nu stiu cum se intimpla, dar aproape orice iesire la rampa a domniei sale devine obiectul unui scandal public. In acest sens, ministrul Cioroianu ne-a creat, am putea spune, un refex conditionat: vazindu-l aparind pe sticla micului ecran, asteptam cu nerabare ca domnul ministru sa gafeze. Il tradeaza si vorbele, dar si tacerea… Modul cum sta pe scaun, cum isi roteste ochii, felul cum gesticuleaza, toate la un loc iti transmit semnalul ca ai de-a face cu un personaj plin de pretentii si ifose…

Pe scurt, nu trebui sa-l asculti prea mult ca sa-ti dai seama ca in fata ta se afla gaosenia intrupata. Unii comentatori, urmarindu-i cu atentie prestatia politica, au tras concluzia ca pe domnul ministru, in situatiile dificile, nu-l prea ajuta intelectul, dar ca aceasta lipsa ar fi totusi compensata printr-un farmec si o infatisare agreabila, care au facut si mai fac inca multe victime in rindul sexului frumos…. Si nu numai. Altii, mai nabadaiosi din fire, renuntind la orice fel de eufemisme, au adoptat un limbaj brutal, afirmind sus si tare ca avem de-a face cu un personaj pe cit de infatuat, pe atit de prost.

In ce ne priveste, pentru a nu trezi anumite sensibilitati locale, tindem sa adoptam o pozitie echilibrata. Cintarindu-i in palme atit lipsurile, cit si calitatile, am tras concluzia ca adevarul e pe undeva pe la mijloc. Probabil ca domnul ministru nu e chiar lipsit cu totul de inteligenta (ea e medie), ci doar ca are anumite tare de caracter, care il imping mereu spre gafe. Avind o infatisare agreabila si fiind obisnuit de mic cu succesul, domnul Cioroianu se comporta in viata de toate zilele de pe pozitia unui cuceritor… Deprins cu o astfel de mentalitate, seful diplomatiei romanesti uzeaza pe scena politica aceeasi tactica si acelasi limbaj, menit, dupa opinia sa, sa-i aduca un succes imediat.

Socoteala de acasa nu se potriveste insa intotdeuna cu cea din tirg, asa ca nu e de mirare ca domnul ministru calca in strachini. Politica externa a unei tari nu trebuie confundata nici cu un salon aristocratic si nici cu un teatru de opereta, in care un june-prim ingenuncheaza in fata unei doamne trecute de prima tinerete, pentru a-i zdrobi pe veci inima zglobie. Portofoliul Afacerilor Externe e unul greu. Politica externa e facuta de oameni responsabili, care stiu sa sa imbine diplomatia cu fermitatea si farmecul personal cu inteligenta… Domnul Cioroianu, din toate aceste calitati, mizeaza pe cea din urma, care, din pacate, s-a uzat de mult…

…Si totusi, in ciuda acestor neajunsuri, n-am putea spune ca seful diplomatiei romanesti nu e bintuit de ginduri… Intorcindu-se dintr-o vizita oficiala efectuata in tara faraonilor, pe drum, aflind despre incidentul de la Roma, domnul Cioroianu cugeta in sinea lui "…credeti-ma, eram ieri pe drumul dinspre Alexandria spre Cairo, la sfirsitul vizitei, imi veneau stirile din tara, din pacate pe SMS, pentru ca nu puteam fi prins prin telefonie mobila, eram in plin desert, si ma gindeam daca nu cumva am putea cumpara un teren din desertul egiptean, sa-i plasam acolo pe acei oameni care ne fac de ris…". Ajungind in tara, dupa indelungi meditatii, domnul Cioroianu nu a pastrat gindurile intime pentru sine, ci le-a impartasit, pe calea undelor, lumii intregii, adaugind: "Pentru ca este limpede ca, daca se duc in Italia, acolo se simt binisor, clima e placuta, in jurul lor aud vorba latina, pe care, cit de cit, intr-o luna o inteleg. Pe astfel de oameni nu stiu daca realmente ii ajutam interzicindu-le sa mai iasa din tara". Inainte de a ne da verdictul asupra afirmatiilor sale, merita sa ne oprim asupra citorva amanunte, pe care multi comentatori le-au trecut, in graba, din vedere.

Din relatarea sa aflam ca domnul ministru strabatea desertul. Era pe drumul dinspre Alexandria spre Cairo. Cum capitala Egitului e la Cairo, tindem sa presupunem ca aceasta vizita in desert s-a desfasurat dupa cea oficiala si a avut un obiectiv turistic. Ajungind in pustiu, inconjurat de nisip, domnul ministru a meditat la soarta tarii. Din paragraful citat, nu rezulta totusi ce mijloace de locomotie i-au fost puse la dispozitie sefului diplomatiei romanesti pentru a strabate desertul. Camila, automobilul sau avionul…

Presupunem, totusi, ca domnul ministru a calatorit destul de confortabil, probabil cu automobilul, pe sosea, si nu a suferit nici de arsita, nici de sete. Poate ca un pahar de whisky baut in timp ce-si scalda privirea prin parbriz i-a infierbintat imaginatia, facindu-l sa aiba parte de halucinatii. E posibil chiar ca rotunjimea dunelor sa-i fi transmis un impuls erotic, determinindu-l sa asocieze formele ce se profilau in desert cu cele pe care le intilnea deseori in salon si apoi in dormitor. Aerul conditionat din interior a fost ca un dus rece si i-a intors gindurile la treburile tarii. Probabil, aranjindu-si suvita rebela ce-i aluneca mereu pe frunte, domnul Cioroianu si-a spus: "E cazul, totusi, sa ne gindim si la destinul natiunii…". 

Si acum iata un alt detaliu, desprins din meditatiile sale, care suna astfel: "La sfirsitul vizitei, imi veneau stirile din tara, din pacate pe SMS, pentru ca nu puteam fi prins prin telefonie mobila…". Pentru ce era nevoie ca ministrul de Externe sa faca aceste precizari, n-as putea spune. Citindu-le, ramii cu un gust amar. Te-ai fi asteptat ca, in deplasarile sale, inaltul demnitar sa aiba acces la informatii nu folosindu-se, ca tot omul, de un telefon mobil, ci de un aparat ceva mai sofisticat. E posibil totusi ca detaliul aceasta sa nu-i fi scapat ministrului de Externe, cum se spune, pe gusa fara vreun scop precis. Scapind, ca din greseala, o astfel de informatie, ministrul Cioroianu e posibil sa fi urmarit ca organele administratiei de stat sa se sesizeze si sa aloce fonduri consistente pentru achizitionarea unei aparaturi ultraperformante. Sau, pur si simplu, poate a vrut sa atraga atentia opiniei publice ca, desi lucreaza cu o tehnica obisnuita, descifrind cu greutate SMS-urile in desert, reuseste sa ia in timp util decizii importante. In fine, nu mai insistam.

Urmatorul amanunt se refera la terenuri. Achizitionarea de terenuri e o afacere profitabila pentru orice regim. Indiferent unde cumperi, in timp, valoarea investitiei creste. E posibil, deci, ca si valoarea terenurilor in desert, tinind cont de amploarea pe care o ia turismul cultural, dar si de unele proiecte politice de gen neoliberal, sa atinga cote foarte inalte. Prin urmare, aceasta achizitie pentru statul roman ar fi rentabila.

Urmeaza inca un detaliu al dlui Cioroianu referitor la exilati. Terenurile din pustiul egiptean ar trebui sa se umplute cu toti  "cei care ne fac de ris…". Din pacate, gura pacatosului adevar graieste. Mai mult decit infractorii, ne-a facut de ris in lume clasa noastra politica. Eu cred ca o parte din ea merita sa plece, pe urmele lui Cioroianu, in desert, tocmai ca sa intemeieze acolo un batalion "disciplinar". O meditatie urmata de un regim drastic i-ar cobori pe multi dintre demnitarii nostri cu picioarele pe pamint…

Poate ca atunci cei ca Cioroianu si-ar da seama ca oamenii nu pleaca din Romania pentru ca in Italia e cald si se vorbeste latina. Ci pleaca pentru ca Romania nu le ofera nici o sansa lor si familiei de-a supravietui. Exodul romanesc e construit pe o suferinta individuala si colectiva greu de evaluat… El a atins proportiile unei catastrofe tocmai fiindca clasa noastra politica n-a facut nimic in toti acesti ani pentru a-l stopa.
Dar asupra acestui subiect vom reveni…