De 40 de ori G. Calinescu

Stie toata lumea ca orasul Onesti a fost infiintat ca un soi de anexa a combinatului de acolo, a rafinariei si ca a purtat, ani buni, numele dictatorului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Este exemplul tipic de asezare comunista, cu blocuri-tip si cu bulevarde geometric dispuse. Vaduvit de propria istorie, orasul a fost nevoit sa-si inventeze o traditie. Luat repede, oricine ar pomeni numele Nadiei Comaneci, al Loredanei Groza si… cam atit. Prin anii ’50, platindu-si tributul fata de putere, G. Calinescu a vizitat urbea in calitate de membru al MAPN si a scris un articol in care se referea la "miracolul de la Onesti". Nu a fost nevoie de mai mult pentru a lua nastere aici un cenaclu care i-a purtat numele marelui critic.

De aici pornind, vreme de patru decenii, inimosul profesor Constantin Th. Ciobanu a organizat, cu o incapatinare atipica spatiului pe care il locuieste, Zilele culturii calinesciene, la care au participat, de-a lungul anilor, cam toti scriitorii si criticii literari importanti ai vremii. Din pacate, o astfel de dedicatie si o consecventa de acest calibru nu reprezinta regula in cultura noastra. In timpul comunismului, Onestiul devenise un centru efervescent de intilnire si de "complot" al scriitorimii romane. Ma gindesc, fara pic de dispozitie ghidusa, ca ceea ce s-a impus sub denumirea neoficiala de Colocviul Calinescu mai are putin si intrece, ca durata, comunismul. Pina la urma cultura, iata, a cistigat batalia…

Anul acesta am avut prilejul sa particip la editia jubilara, a XL-a. Nimic festiv, fals-retoric. Dimpotriva, persoana lui Constantin Th. Ciobanu mi-a inspirat un exces de modestie. Omul pare a se simti stinjenit de orice lauda care i se aduce. Am ajuns in Onesti impreuna cu Dan Bogdan Hanu si Dan Persa. Am reperat relativ usor Fundatia Nationala "G. Calinescu" si am intrat in piine. Lansari de carti, de reviste, discutii aprinse, dominate de statura (academica) a lui Eugen Simion si de cea (tot academica) a lui Nicolae Breban. Dar si de cea impunatoare (si la propriu) a lui Alex. Stefanescu. In sala, ascuns dupa o coloana, Dan C. Mihailescu incerca sa ramina in umbra, dar nu i-a mers. Sar peste prezentarile ispititoare sau, dupa caz, plicticoase ale unor reviste culturale. Una din bolile prezentului este, au constatat-o si vorbitorii amintiti, inflatia de publicatii literare care incurajeaza mediocritatea si spiritul provincial, manifestat in concesiile batatoare la ochi. Se gaseste, din pacate, cite un loc in revistele noastre culturale, subventionate, de regula cu bani publici, pentru orice veleitar cu pretentii literare.

A doua parte a zilei de 18 septembrie a fost rezervata unor prelectiuni, care au suscitat interesul unui public numeros (iata, la Onesti exista asa ceva): Nicolae Breban, desi a fentat in oarecare masura tema, ne-a intretinut cu un speach-marca inregistrata, cu digresiuni ample si autoevaluari corecte, la urma urmelor, despre mitul lui Don Juan in cultura europeana. Putin despre Tirso de Molina, putin despre Molière, nimic despre Lorenzo da Ponte, dar mult despre Breban… Mie unuia nu-mi repugna astfel de auto-apologii, doar e vorba de un mare romancier, asa ca sint dispus sa-l urmaresc oricind. A urmat o convingatoare pledoarie a criticului Eugen Simion pentru "modelul Calinescu". Mai este Calinescu un model pentru criticii de azi? Mai poate el functiona ca un model? Concluzia a fost ca ceea ce trebuie preluat din paradigma calinesciana este promovarea valorii, indiferent de creatorul ei. Fireste ca fostul presedinte al Academiei nu a ratat ocazia sa-l apere pe marele scriitor de acuzele care i s-au tot adus, de linsajul postum pe care l-a suportat dupa 1989 din cauza pactului cu regimul comunist. Oricum, Calinescu nu are cum sa fie decit un model care creeaza complexe si frustrari.

Au urmat premiile editiei, decernate, cu umor, de Alex. Stefanescu, ca reprezentant al juriului. Nicolae Breban, Eugen Simion, Dan C. Mihailescu, Dan Manuca s-au numarat printre cei rasplatiti.

A doua zi, pe 19 septembrie, principala atractie a reprezentat-o colocviul moderat de Eugen Simion, cu tema: "Generatii si promotii postbelice in dialog. Generatia ’60". Discutiile s-au aprins, la ele participind autori de toate virstele, de la cei amintiti, la Petru Cimpoesu (care si-a reafirmat independenta de ceea ce se numeste "generatia ’80") si pina la semnatarul acestor rinduri, somat cumva sa prezinte un punct de vedere al tinerilor combatanti de astazi. A fost unul mult mai pacifist decit se asteptau cei din prezidiu. Macar asupra unui lucru s-a cazut de acord: ca termenul de generatie s-a demonetizat si ca el se foloseste fie din inertie, fie din necesitati de ordin didactic. Literatura nu se lasa inghesuita in casute simplificatoare… Dincolo de adeziunile la grupuri sau grupari literare, dincolo de negarea traditiei pe care, la un moment dat, tinerii scriitori simt nevoia sa si-o asume, ramine valoarea care ii uneste sau ii desparte.

Una peste alta, Zilele culturii calinesciene de la Onesti continua si, imi ingadui sa apreciez, continua bine. Ele au facut fata, vreme de patru decenii, atit conditiilor neprielnice din timpul comunismului, cit si dezinteresului fata de literatura manifestat dupa 1989. Si exista destule semne ca totul va continua. Promit sa va tin la curent la editia centenara.