De ce as desfiinta invatamintul la distanta

Nu sint multe de spus si de facut in legatura cu noul cod educativ. Am mai scris despre el. Modificarile sint putine, fara nici o relevanta. In consecinta, prescriptiile codului nu suscita mari discutii. Una dintre absente, in opinia mea, e capitolul care ar trebui sa vizeze criteriile de competenta si performanta. Cine judeca, cine decide competenta lui x sau y? si, mai ales, cine il judeca pe acela care judeca?

S-a iscat, totusi, o vaga, timida discutie in legatura cu asa-zisul „invatamint la distanta" (studiile ID, cu o expresie academica). Am observat ca profesori foarte prestigiosi il / le contesta si cer suprimarea lui / lor. Pe buna dreptate. Formula „invatamint la distanta" este, de altfel, contradictorie, precum cerc patrat sau soare negru. Invatamintul nu se poate face la distanta de profesori, cursuri, carti, biblioteci. Nu se poate face prin televiziune, clarviziune, iluminare sau telepatie. Nici prin lecturi private, la veioza, inainte de a te fura somnul. Invatamintul presupune ca un om isi rezerva patru sau mai multi ani din viata numai pentru a studia dupa un program strict (ma refer la studiile universitare). Si nu e foarte mult. Invatamintul presupune ca te lasi in seama unui magistru, a unui Mai Stiutor (cu expresia filosofului Mihai sora), ca dialoghezi cu el si ca Mai Stiutorul iti vegheaza pasii, zi de zi. Altfel nu se poate!

In al doilea rind, vorbesc din experienta, un profesor nu poate indruma mai mult de 15-20 de studenti. Seminarul (dar si prelegerea) presupun(e) un minim control asupra auditoriului. Trebuie sa observi daca esti ascultat, daca esti inteles, daca prezinti interes. E bine sa dialoghezi, sa intrebi. In fata unei multimi abstracte, doar politicienii se descurca, pesemne, fiindca mesajul lor e sumar si visceral. Un profesor adevarat, in nici un caz. Iata inca un motiv de a dezavua invatamintul la distanta.

Mai mult, relatia dintre magistru si alumn e bine sa fie una concreta, intre doua fiinte insufletite, care au aspiratii, nevoi, indispozitii, bucurii si tristeti. Studentul trebuie sa-si cunoasca profesorul, precum si profesorul trebuie sa-si cunoasca auditorii. E o banalitate utila. In conditiile invatamintului prin televizor, aceasta apropiere nu e cu putinta. Distanta dintre profesor si invatacel omoara orice pedagogie.

In al treilea rind, eu as desfiinta nu numai studiile ID, dar si regimul facultativ al cursurilor. Toti profesorii o gindesc, nimeni nu are insa curajul s-o spuna. Insusi Umberto Eco se plingea, intr-un rind, de aceasta prevedere moderna, care pe vremea studiilor sale (la inceputul anilor ‚50, in Italia) nu exista. Nici pe vremea mea (in Romania) nu se concepea absenta. Nici la cursuri, nici la seminarii (mai ales, la seminarii). In ceasul de azi, un student poate lipsi nepedepsit si de la seminarii, intr-un anumit procent (un sfert, daca nu ma insel).

In multe rinduri, urmeaza cu amaraciune acelasi Umberto Eco (si e vorba iarasi de Italia, dar astazi peste tot e la fel!), studentul vede pentru prima data chipul profesorului abia la examen. Si nu pentru ca profesorul ar fi foarte distrat si ar incurca orele de curs. Profesorul are dreptul sa nu-l primeasca in examen pe necunoscut, dar acest fapt presupune o cerere consemnata in scris, o discutie apriga in Consiliul Facultatii, birocratie, murmure, contestatii, mirari. Pentru acest motiv, de cele mai multe ori, profesorul se lasa pagubas.

Prea multi revolutionari sustin fara dreptate ca in era Internetului fata invatamintului trebuie sa se schimbe, asa cum cartea devine audiobook, asa cum gazetele trec de la editiile pe hirtie la forma online. In realitate, doar modul de a copia s-a schimbat. Inainte se copia, greoi, dintr-un volum prafuit. Mai nou, se comanda copy-paste. Sint, probabil, un conservator inrait. Cred cu indirjire ca invatamintul va presupune intotdeauna o relatie vie intre un individ numit profesor si un tinar care isi asuma intru totul statutul de alumn. Acesta e insusi sufletul relatiei paideice. Daca intre cele doua personaje ale scenariului nostru se instituie o distanta, totul ingheata, totul moare.