Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Enigma servitutii voluntare

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Privind in urma, asupra evenimentelor din societatea noastra actuala, pina la ultimele desfasurari, constati ca nu e fara temei explicatia psihosociologiei clinice privind "dorinta de supunere" si "frica de libertate", detectate de Erik Fromm inca din 1942. Aceasta basculare intre doua atitudini aparent ireconciliabile pare sa fie "enigma" celebrei "servituti voluntare", sintagma care framinta filosofii si, mai nou, politologii, inca de atunci de cind a fost lansata de Etienne de La Boétie - om politic, scriitor, poet - in 1574. Discursul despre servitutea voluntara, citit azi, poate fi considerat un manifest chemind la lupta pentru libertate sau un pamflet, amendind atitudinea celor "lasi si lenesi care nu stiu sa indure raul, nici sa cistige binele". De fapt, oamenii nu doresc deloc libertatea, constata dezamagit autorul  acestui mic tratat de filosofie politica, cum este considerata azi aceasta opera, ei o refuza, orbi la indemnul de a-si cistiga binele. "Sarace, mizerabile popoare smintite, natiuni inversunate in propria voastra nenorocire si oarbe la propriul bine!", iata cuvinte deloc magulitoare despre cei ce accepta sa se supuna si nu cauta libertatea. Desigur, scrierea sa e indreptata impotriva tiranilor, dar e si o caracterizare vitriolanta  a celor care nu gasesc deloc amar "veninul servitutii". El descrie un intreg lant al supunerii. Veriga malefica sint "curtezanii", formind o grupare legata prin interese si complicitati, o adevarata "banda"; ei se supun si apoi supun, la rindul lor, pe cei multi, aservindu-i, facindu-i dependenti de beneficiile ce le stapinesc si distribuie, in functie de interesele lor. Un lant al aservirii, o metoda a cistigarii sufletului multimii, a cuceririi celor slabi, a subordonarii constiintelor.

    Avem  in aceasta lucrare si un simbure de psihologie sociala,  La Boétie observind ca obisnuinta  si transmisia culturala a atitudinii de supunere sta la temelia imitatiei si injugarii cognitive: oamenii care "se nasc servi" si sint "crescuti astfel", care se supun de buna voie devin "lasi si efeminati", ba chiar isi "pierd vivacitatea..., au inimile degradate si incapabile de ceva maret". Odata ingenuncheate, chiar popoare intregi cad brusc in "uitarea libertatii" si se obisnuiesc cu ascultarea, cu servitutea. La inceput, oamenii au fost supusi prin constringere, invinsi prin forta, dar "cei ce vin dupa ei se supun fara regret si fac bucurosi ceea ce cei dinainte au facut prin constringere". Vor fi fiind citiva care au minti clare si spirite clarvazatoare, care privesc in jur, in trecut si in viitor, care si-au "antrenat judecata proprie" prin studiu si cunoastere. Dar vocea lor nu se aude din cauza celor "hraniti si crescuti in servitute", a "masei abrutizate" sau a celor care "vor sa serveasca pentru a avea bunuri".

    In interpretarile de astazi, discutia se deplaseaza indeosebi spre analiza celor ce se supun, spre asertivitate ca iluzie a autonomiei. Pentru a-si conserva identitatea si coeziunea, viata linistita si  bunastarea, comunitatile sint tentate sa  accepte constringeri, se supun, inteleg libertatea ca posibilitate de a-si abandona ideile, atitudinile, convingerile dobindite in timp, prin identificare, in schimbul unor beneficii de moment. Sau adesea din comoditate. Apar astfel comuniuni fuzionale in jurul unor idei livrate comunitatii de tot fel de responsabili, intermediari, propagandisti, vinzatori de idealuri, antrenori, specialisti in crearea unui "spirit de Noi" care  asigura linistea, consensul.

    Servitutea corupe, faciliteaza instalarea ideii dominatoare, a programului (programelor) ideologic. Efectul e devastator: se naste individul-masa, se instaureaza dificultatea comunitatii de a gindi la destinul sau si de a initia proiecte, operatiune pe care o cedeaza unui grup dominant. Astfel se incurajeaza indiferenta sau, cum zic psihosociologii, lenea sociala; asa triumfa rationalitatea instrumentala care ucide aspiratia de altceva si inlesneste drumul supunerii la proiecte straine.

    Examinind puterea din perspectiva clinica, ca facilitatoare a unor maladii sociale, ca psihopatologie, Eugène Enriquez, analist  social din scoala psihosociologiei clinice, incearca sa gaseasca o explicatie la "scandaloasa" teza a supunerii, semnalata de La Boétie. Cum traduce acest psihosociolog teoria  inaintasului sau? Oamenii nu vor, in general, nici libertatea (care ii obliga la efort si sacrificii), dar nici supunerea explicita (care le rapeste total increderea in sine si demnitatea), ci vor doar sa traiasca in liniste, o viata potolita, fara obligatii majore, fara accidente, domoala si  - daca se poate - imbelsugata. Ideea moderna a consensului scoate capul cu indrazneala din aceasta filozofie a linistii, tihnei, tacerii, pacii sociale. Civilizatia moderna a bunastarii ingroapa deci instinctele protestului sub mantia comunitatii organice, a consensului in jurul identitatii si idealului comun impartasit de toti, ca bunul cel mai de pret lasat de inaintasi. Desigur, nu mai conteaza ca acest trai tihnit, fara riscuri, e mediocru. El e agrementat cu traditii, cutume, mituri si rituri care innobileaza, el satisface dorinta de armonie, constructiile imaginarului reconfortant. O viata agreabila, o convivialitate care regleaza impartirea echitabila a bunurilor, oferind iluzia egalitatii tuturor - ce si-ar putea dori oamenii mai mult? O viata in care cele mai multe repere sa nu se schimbe, chiar cu pretul supunerii la cerintele pe care le formuleaza grupul dominant. Chiar si apropierea de acest ideal e preferabila suferintelor pe care le implica lupta pentru libertati (adesea improbabile), durerile schimbarii. Nu e o adevarata favoare libertatea de a te ocupa in liniste de bunastarea proprie, decit a nazui la idealuri posibile dar nesigure, la lupta pentru  fantasme?

    Civilizatia moderna, prin institutia contractului social, codifica totul, intemeiaza legi si reguli, reglementeaza schimbarea, penetreaza comunitatile "prin toti porii", incit statul ajunge sa controleze intreaga viata sociala si culturala. Daca statul e si un stat total, atunci cetateanul nu mai are scapare: solidaritatea, obligatiile fata de ceilalti tovarasi il obliga la supunere fata de vointa generala. Ca aceasta vointa este, de fapt, opera unui grup dominant, asta nu mai priveste cetateanul de rind. Lui i se ofera iluzia ca este liber, i se sadesc sentimente pozitive, i se induce un confort sufletesc care-l anesteziaza; dar dorintele sale ii sint inculcate, altii gindesc de fapt pentru el. El e inglobat intr-o idee pe care o crede a lui, a noastra, a tuturor; i se cere doar sa adere, sa se conformeze, sa participe la unitatea fuzionala a intregului. Ce poate fi mai nobil decit sa faci parte, sa apartii corpului comun? Sedus, manipulat, programat, dar nu oprimat, nu obligat. In definitiv, el a "ales". Nici nu- si da seama ca au gindit si au ales altii pentru el, aparentele au fost satisfacute. Poate rasufla usurat, demnitatea i-a fost salvata.

    Ce inseamna insa a gindi? Inseamna a alege dintr-o paleta edusa de oferte pe cea mai sclipicioasa, pe cea mai la indemia? Nu, ci a identifica noi probleme, a refuza oferta ce vine din perceptia imediata, a crea ceva nou, a elabora noi relatii, a te interoga asupra valului comun care-i cuprinde pe toti, a elabora personal noi proiecte sau a face parte din colectivitati vivante care pun realul in chestiune. Dar, mai ales, a reflecta, a te indoi. Poate face asta individul-masa, victima a persuasiunii dirijate, produs al consensului?


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri