Eurofilfizoni

Exista in aceasta lume mare si minunata fiinte omenesti pentru care muzica este si va ramine un vesnic si adinc mister. Asemenea oameni, ale caror urechi nu pot face, in chip onest, deosebirea intre raget si cintec, intre natura si apertura, au, totusi, telefon si vointa apriga de a-si impune preferintele. Asa se face ca, de ani buni, concursul Eurovision este ocazia de a vedea cit de mare este diferenta intre o piesa buna si preferintele publicului. Numai pe stadioane (la meciuri intre nationale) si la Eurovision se poate observa foarte bine cum se umfla-n piept patriotismul si dragostea de aproape. Cine a urmarit, in trecut, concursul muzical respectiv intuieste repede cam cum bate vintul votului: nordicii se pretuiesc si se voteaza fara numar, fara numar, balcanicii resimt brusc dragostea de vecini, bulgarii nu-i iubesc pe romani, capitalistii din Mitteleuropa isi vad netulburati de ale lor, iar Rusia, mama Rusia, primeste voturi pe masura gazoductului care trece pe linga tarile baltice, prin Ucraina si Polonia, catre prietenii bogati si toleranti din Germania.

Anul acesta s-au petrecut doua lucruri demne de comentat: a luat premiul cel mare o gurista mediocra, un fel de „bruneta lui Bote", iar fratii nostri din diaspora si-au facut in chip ireprosabil datoria de a propulsa melodia romaneasca pe locul al treilea.

Sa ne intoarcem pret de citeva cuvinte la povestioara cu artista si cintecelul bunicel. Germania a cistigat competitia nu pentru ca a avut cea mai maiastra piesa inscrisa in concurs, ci pentru ca are cea mai buna economie de care Eurovisionul are nevoie pentru anul viitor. Pentru a putea pompa discret niste zeci de milioane de euro intr-un concurs cu reguli destul de ciudate e nevoie de un PIB solid, de biznisuri eficiente si de multi privitori relaxati. Sa ne imaginam, prin reducere la absurd, ca Ovi si Paula ar fi cistigat iar Romania ar fi avut fericirea de a gazdui concursul. Guvernul portocaliu ar fi taiat, din start, 25% din tot Eurovisionul iar afaceristii  care se bucura de obladuirea maharilor de la putere sigur ar fi construit scena tinind cont de regula romanesc de sfinta a constructiei de autostrazi: daca la vecini un km de autostrada costa cam 2 milioane de euro, la noi trebuie sa coste 28 de milioane, ca doar statul plateste.

Am sarit de la cintecele la autostrazi si nu e de bine. Cine e de acord cu observatia ca Lena nu merita premiul cel mare va accepta, poate, ca echipa din mama Rusie a avut o piesa excelenta, ca trupa din Franta a lansat un hit atletic si energizant care se va vinde foarte bine, ca flacaul din Israel merita un loc mai bun si ca Eva Rivas din Armenia a urcat in clasament gratie formelor trupesti, nu virtutilor vocalicesti. Cine considera ca turcii au fost chiar buni va simti pareri de rau ca piesa din Republica Moldova a fost aproape ignorata, mai ales ca dincolo de Prut exista destui oameni talentati, in stare sa puna sunet de la sunet si lanseze pe piata un cintec fain. In sfirsit, cine recunoaste ca tovarasul din Belgia nu ar fi fost primit nici macar in culisele cenaclului Flacara, daramite sa se claseze pe locul sase, va admite, de buna seama, ca in Europa misuna destui filfizoni apelpisiti care nu voteaza cu ajutorul urechii muzicale, ci dupa ureche.

Cit priveste purtarea solidara a fratilor nostri romani care traiesc si muncesc in tari in care taierea pensiilor ar genera indignare, nu teroare, e bine sa ne rugam la bunul Dumnezeu sa ii tina pe toti in viata. Nu de alta, dar va veni, in viitorul apropiat, o vreme cind multi dintre cei de aici, din matricea carpato-danubiano-pontica jumulita cu eleganta de patrioti fara mama si fara tata, vor fi nevoiti sa traiasca pe spatele celor de afara. Va veni vremea cind bunelul si bunica, ramasi far’ de pensioara, vor pune mina pe telefon si, cu numai citiva eurocenti pe minut, isi vor ruga fratii, copiii si nepotii sa le trimita macar un sutar pentru a mai putea intinde viata de azi pe miine. Si daca pe la noi va continua sa fie tot asa de bine ca si pina acum, sugerez sa ne luam linistiti traistele in spinare si sa purcedem in bejenie, lasindu-i domnului Boc & comp. fericirea de a trai in pace intr-o Romanie linistita si depopulata. Sa vedem atunci cum se va ajunge la performanta de a taia procente din neant. Ce mai, rusii au spus-o bine la Eurovision! O sa ajungem, vorba cintecului, lost and forgotten. Inchei cu-n gind din badia Creanga: "sarac asa ca in anul acesta, ca in anul trecut si ca de cind sint, niciodata n-am fost".