Evanghelia dupa Toma

Evanghelia dupa Toma este unul dintre cele mai cunoscute si mai frumoase texte apocrife, de o importanta particulara pentru intelegerea inceputurilor crestinismului. Desi face obiectul multor contestari, nici un cercetator serios nu o poate ocoli. Este plina de sensuri ascunse, ceea ce fascineaza. Spre deosebire de celelalte Evanghelii, canonice sau apocrife, de aceasta data nu ne sint prezentate aspecte legate de viata lui Iisus, ci doar citate, peste o suta de pilde (logion, in greceste) ce-i sint atribuite.

A fost descoperita in 1945, desi prima mentiune despre ea o gasim la Hipolit, in Refutatio, tratat compus la inceputul secolului al III-lea. Aici, Evanghelia dupa Toma este atribuita sectei naasenilor. La rindul sau, in aceeasi perioada, Origen o plaseaza in rindul scrierilor heterodoxe, iar Eusebiu din Cezareea se refera, de asemenea, la ea ca la o erezie maniheista. Evanghelia de fata face parte dintre textele descoperite la Nag Hammadi, in limba copta. Aceste texte, interzise de catre episcopul Atanasie al Alexandriei in anul 367, au contribuit din plin la intelegerea modului cum s-a format invatatura crestina, pecum si ortodoxia, sau Biserica oficiala ca nucleu central al acestei invataturi, fata de care documentele oarecum diferite au fost considerate eretice si aruncate la cosul de gunoi al istoriei. Dar iata ca ele au supravietuit, Manuscrisele de la Marea Moarta, cele de la Nag Hmmadi si Evanghelia lui Iuda le readuc printre noi si le resupun atentiei credinciosului contemporan.

Editia pe care o prezentam aici este una bilingva, in copta si romana, traducerea, studiul introductiv si notele apartinind lui Gustavo-Adolfo Loria-Rivel. Lucrarea a a parut la Editura Polirom, Iasi, 1993, sub ingrijirea lui Ioan-Florin Florescu.

Majoritatea exegetilor considera ca Evanghelia dupa Toma a aparut undeva in a doua jumatate a secolului I, cel mai probabil in mediul siriac, unde apostolul se bucura de o mare popularitate si unde au mai aparut si alte lucrari atribuite lui, cum sint Faptele lui Toma si Cartea lui Toma "Atletul". In ce priveste autorul cartii, el pare sa fie un gnostic iudeo-crestin, care incearca sa acomodeze invatatura lui Iisus cu cea a Vechiului Testament.

Lucrarea propovaduieste cunoasterea eliberatoare, prezentind o invatatura "secreta", adica destinata unor grupuri de initiati: "Si a spus Iisus: oricine va gasi intelesul acestor cuvinte nu va gusta moartea", text care seamana cu cel din Marcu – 4.11 si Luca – 11.52. Tot la cunoasterea eliberatoare (gnosis) se refera si Sfintul Pavel, in 1 Corinteni – 8.7; 10.11. Aceasta este o abordare gnostica. Cazind in lumea materiala, sufletele si-au luat un invelis din carne ca sa poata supravietui aici. Dar Dumnezeul cel Bun nu uita de ele si trimite pe Fiul sau ca sa le elibereze, aducindu-le gnoza cea desavirsita, capabila sa le scoata din temnita trupului si sa le intoarca la Dumnezeu.

Trezirea omului se realizeaza prin descoperirea si aprinderea scinteii divine ce salasluieste in el, launtrul launtrurilor, prin cunoasterea sinelui sau profund. Ce mult seamana aceste invataturi cu cele brahmanice sau budhiste! Gnoza aduna sincretic elemente ale mai tuturor sisteme religioase antice, dar majoritatea lor, cu exceptia celei hermetice, a celei simoniene, a celei maniheiste si a celei iudaice, prelucreaza imaginarul crestin. Dumnezeul Vechiului Testament este Demiurgul, sau Dumnezeul cel Rau, care a creat lumea asta capricioasa, in vreme ce Dumnezeul Noului Testament este considerat Dumnezeul cel Bun, iar Iisus este Fiul Sau, trimis sa aduca oamenilor mintuirea.

Iata citeva exemple edificatoare de astfel de logia (pluralul de la logion): "Iisus a spus: Oricine a cunoscut lumea a gasit un cadavru, iar lumea nu este vrednica de cel care a gasit un cadavru" (56), sau "Vai de carnea care depinde de suflet si vai de sufletul care depinde de carne", sau "Iisus a spus: Acum, cind vedeti asemanarea voastra va bucurati, iar cind veti vedea chipurile voastre, cele care au luat fiinta la inceputul vostru, care nici nu mor, nici nu se arata, cum veti putea indura?" (84), sau: "Atunci cind veti fi in lumina, ce veti face?" (11).