Flori de mucigai

Un coleg m-a intrebat simbata dimineata ce pronostic dau pentru partida Romania – Bulgaria. I-am raspuns fara nici o ezitare: 2-2. Sa ne intelegem: nu am citit in stele rezultatul ca atare, insa aveam convingerea ferma ca nu vom cistiga, dupa cum la fel de convins sint ca nu ne vom califica, si asta din mai multe motive. In primul rind, din cauza antrenorului si a capriciilor sale. Victor Piturca pretinde ca are principii pe care nu le poate incalca. Cere sa fie ascultat orbeste, fara sa fi facut vreodata proba obiectivitatii si a impartialitatii. Este un mic dictator care-si permite luxul de a face ce-l taie capul fara a tine cont de nimeni (aici s-ar putea sa gresesc: exista si versiunea susurata in culise ca ar tine cont de impresari) in alegerea lotului si-a titularilor. Nu cunosc decit din presa stilul de lucru al antrenorului, dar deduc ca intransigenta sa seamana teribil cu aceea a lui Angelo Niculescu. Nu e o fapta de mare inteligenta profesionala, nici macar pedagogica sa tii pe tusa, in turneul final al Campionatului M
ondial din 1970, pe cel mai mare fotbalist roman al tuturor timpurilor – Dobrin – si pe Necula Raducanu, cel mai mare portar al vremii respective. Generatia lui Dobrin era si ea una „de aur” si avea, spre deosebire de generatia lui Hagi, mai multe nume grele. Hagi nu a avut niciodata alaturi un Dumitrache, un Dinu sau un Dumitru. Aveau si aceia pacatele lor, dar erau mari fotbalisti. Acea generatie nu era cu nimic mai prejos, ca sa dau un exemplu din Est, de Polonia lui Lato, Dejna si ceilalti. Deosebirea sta in faptul ca Polonia a prins doua semifinale ale campionatului mondial, in timp ce Romania lui Dobrin, cel care a calificat nationala noastra la turneul final din Mexic, nu a reusit sa iasa nici macar din grupe.
Avem un teribil instinct de-a izola valorile, care vine, zic eu, din frica celor mediocri de a nu fi ei indepartati. Lui Dembrovski i s-a facut, in Mexic, statuie. Celui mai bun jucator al fiecarei echipe participante i s-a ridicat o statuie. Dembrovski a fost un jucator extrem de serios, dar cum vi s-ar parea daca in Brazilia nu i s-ar face statuie lui Pele, ci lui Garincha, iar in Argentina nu lui Maradona, ci lui Kempes? Care antrenor ar fi indraznit sa sfideze milioane de oameni din tara lui ca sa-l tina pe tusa pe Pele sau pe Maradona? La noi a fost posibil ca Dobrin sa stea pe banca de rezerve la toate meciurile pe care le-am jucat in Mexic pentru ca asa a vrut antrenorul, iar Dobrin era cerut atunci de Real Madrid. La vremea aceea, ca si mai tirziu, noi nu ne vindeam tara.
Nu am dovezi ca echipa este facuta acum, in culise, de impresari. Ori Victor Piturca ar putea face jocul lor si nu-i alege pe cei mai buni, ori nu se pricepe, pur si simplu, si alcatuieste echipa dupa simpatiile pe care le are. Echipa noastra nu a avut nici o idee de joc, jucatorii (ma refer la un nucleu de baza) pareau adunati pe un maidan, la intimplare, cine si cum a venit, nu aveau stabilite relatii clare in teren si aveau tot atitea stiluri citi oameni pe teren.
Intreaga piramida organizatorica a fotbalului romanesc e ridicata pe nisipuri miscatoare. Federatia, Liga ori lasa totul la voia intimplarii, ori (lucru la care nu vreau sa ma gindesc) au alte interese decit acelea ale fotbalului romanesc. Vedetele de azi par niste „produse”, ca si formatiile ori solistii de muzica aruncati pe piata. Sigur ca Bulgaria a avut si noroc, insa Romania a avut jucatori, nu o echipa. E pe cale sa se duca de ripa inca o generatie fara macar sa aiba sansa de a juca la un turneu final de campionat european. Ne-am intors parca in anii ’70-’80, cind ratam calificare dupa calificare, cu toate ca si atunci existau Marcel Raducanu, Anghel Iordanescu sau Ilie Balaci. Ceva rau se intimpla in fotbalul romanesc, iar raul acesta ar trebui stopat, cit mai e timp.