Inestetica urbana

Iasul se infatiseaza deloc placut unei plimbari de relaxare. Desfasurindu-se ca un imens santier, prafos, stagnant, aratind inca fatade ridate, coscovite, scotind la iveala mai peste tot gropi, balarii si gunoaie, nu are cum sa incinte pe cel ce cauta cutreierind desfatare vizuala, auditiva si olfactiva. Cind va veni toamna cu ploile ei cu tot va fi si mai rau, pentru ca praful se va transforma in noroi, fatadele o sa ni se para si mai cenusii, iar uritenia din jur va fi si mai evidenta.

Sa nu ne panicam, in ultimii ani a fost cam la fel. Cu diferenta ca acum sint deschise in oras mai multe santiere ca oricind. Este bine ca se lucreaza, ni se va spune dinspre autoritati. Asa este. De fapt, este bine ca exista proiecte de reabilitare, ca sint santiere deschise, dar nu este bine ca nu se lucreaza peste tot asa cum ar trebui. Este suficient sa fim atenti la lucrarile de reabilitare a liniei de tramvai. Inceputa in prea multe locuri deodata, reabilitarea lincezeste, pentru ca nu exista suficiente resurse pentru a asigura un efort constant in toate zonele de lucru deschise. In Tatarasi, de exemplu, abia de se intimpla cite ceva din cind in cind. Zona a ramas ravasita, ca o rana supurind mizerie. Daca vom intreba, probabil ar fi invocate motive tehnice. Insa la mijloc este mai degraba o problema care tine de stilul de lucru al autoritatilor si firmelor de constructii. Ambele parti doresc sa faca demonstratii de forta, ca sa arate cu orice pret ca se face treaba. De asta se intind cu santierele peste tot orasul, in loc sa isi concentreze resursele pas cu pas, cu precizie chirurgicala, pe zone limitate, terminindu-le pe rind si diminuind astfel inconfortul locuitorilor. Daca un chirurg ar proceda la fel, facind mai multe operatii deodata pe un singur corp, practicind taieturi lungi pe care care le-ar lasa deschise, ar muri pacientul. Dar autoritatile si firmele de constructii pleaca de la premisa ca un oras nu sucomba, ca locuitorii suporta orice. Confortul oamenilor este ultima lor preocupare.

Importanta este parada de heirupism. Efectul pervers este ca, dorind sa faca o demonstratie de forta, autoritatile si firmele de constructii fac, de fapt, o demonstratie de slabiciune. Pentru ca, vedem bine, nu au putere pentru un efort constant si uniform. Este vorba aici de un dublu esec de management: primul in relatia dintre Primarie si firmele de constructii, al doilea in modul in care firmele de constructii isi distribuie si controleaza proprii angajati. Presa si-a plictisit cititorii scriind despre lucrari publice prost facute, fie ca este vorba de asfaltari, de trotuare cu pavele, de noi constructii, reamenajari sau consolidari. Aceasta inseamna ca nici Primaria nu isi face treaba in a controla firmele, si ca nici firmele nu-si controleaza oamenii. Asadar, municipalitatea isi uita menirea publica, iar firmele ignora menirea lor economica. Se intimpla oare asa pentru ca exista aranjamente corupte, clientelare, intre Primarie si firmele de constructii?

Iata inca un exemplu de situatie in care proiectele bune se aplica prost. De citiva ani a aparut moda, stimulata politic, a reabilitarii termice a blocurilor. Fie cu bani de Primarie, fie pe banii proprietarilor, blocurile se schimba la fata, iar locatarii pot face economie la consumul de energie termica. Toate bune si frumoase, dar uitati-va prin oras in ce hal se face reabilitarea termica. Fiecare bloc alege culoarea care este pe placul locatarilor, mereu alta, astfel incit cartierele au ajuns sa aiba, din gri, un aspect pestrit. Mai mult, exista cazuri cind pe suprafata aceluiasi bloc sint folosite mai multe culori sau nuante ori sint consolidate termic doar un numar de apartamente. Nici o preocupare pentru armonie, pentru consonanta coloristica, nici din partea locatarilor, nici a Primariei, care este obligata legal sa vegheze la estetica orasului.

Intrebarea fireasca este cu ce se ocupa Primaria, vazind ca acest oras se dezvolta si se schimba la fata haotic? Cu alegerile prezidentiale? Cu conflictul dintre Gheorghe Nichita si Constantin Simirad? Cu afacerile proprii ale primarului si functionarilor? Tot ce se poate, insa pe noi ne intereseaza prea putin toate acestea. Pe noi ne intereseaza sa traim decent, cu un oarecare confort estetic,  intr-un oras care, altfel, este plin de pretentii.