Intre viitor si paremiologie

Daca v-as spune ca la un moment dat (nu azi, bineinteles, nici miine, dar intr-un viitor inca vizibil si pasibil de cuantificare, macar cit ne ingaduie modestele noastre capacitati de prospectiune) PLDM-ul cel irevocabil anticomunist, in frunte cu dinamicul sau lider, Vlad Filat, va intra in cirdasie cu PCRM, fie acesta si vopsit de iznoava, ba chiar renovat doctrinar – cum se aude -, si asta dupa ce va fi lasat in prealabil fara vlaga electorala AMN-ul si PD-ul, ce replica ati avea?

Daca, de asemenea, as afirma ca actualul premier de (tot mai) mediatizata miza europeana (& conceptele ce zornaie in subsidiarul determinativului), perceput invariabil si de la mic la mare, la noi dar si aiurea, ca tenace promotor al valorilor democratice, chezasie a corectitudinii si echitatii etc., daca, zic, tocmai acest chip seducator al schimbarii promise in cele doua campanii ar inclina sa primeasca tot, vorba lui Caragiale, dar fara a modifica, in esenta, nimic, adaptind doar la propriile interese si la exigentele conjuncturii sistemul inchingat de batrinul general?

Daca, in ciuda abisului – de incompatibilitati ideologice si vreau sa cred ca si morale si ca atare deontologice – ce par acum a-i desparti, actualul premier si nu mai putin actuala, inca actuala eminenta cenusie a PCRM (l-am numit pe fostul consilier prezidential, parlamentarul Mark Tkaciuk) isi vor da, in cele din urma, mina?

Chit ca par fanteziste (ceea ce nu le diminueaza nicicum efectul tulburator: anticomunisti declarati la brat cu chiar propriul obiect de blam!), la o mai atenta revista a datelor (nebuloasei noastre realitati, bineinteles), ipotezele acestea capata un sinistru aer iminent. Ma servesc de inventarul – probabil incomplet, desi inca nu se stie cita buna stiinta va fi dispus a se ignora deocamdata presupusul rest de argumente, caci si topul poarta interesul – inserat joia trecuta in "Kisiniovskiy obozrevatel". Un editorial cu bataie evidenta (dicreditarea subtila, cu mina impartiala si echidistanta, a AIE), dar manevrind, repet, elemente susceptibile, ele, sa intre in cele mai neasteptate raporturi.

Teza greu de combatut (in orice caz, obstinat de verosimila): ca Filat, lider prin definitie (asta se vede si la un iute examen somatic; iar, biografic, ca sa observ in treacat, e singurul self made man dintre partenerii de coalitie, profitori, acestia, mai mult sau mai putin abili ai conjuncturilor administrativ-politice; sau afectiv-partinice, cum e cazul prezidentiabilului Lupu, supranumit si pupilul lui Voronin), Filat, asadar, ar tinde sa monopolizeze puterea, sa-si acapareze cvazitotalitatea pirghiilor de influenta in stat. In tot cazul, nu e lipsit de semnificatie faptul ca, inaintea Biroului Permanent al Parlamentului, data celei de-a doua incercari de alegere a presedintelui (7 decembrie) a fost anuntata de premier: nerabdare, calcul si o incredere – in sine si in preeminenta situatiei ce administreaza – care aduce izbitor de mult a tupeu, delaolalta.

In revers, e vorba de o elementara hartuire a comunistilor in dubla perspectiva, asa-zicind penal-psihologica: cu initierea unor dosare (cazul fostului ministru al economiei Igor Dodon, citabil intr-un posibil proces "al carnii", dupa cum s-a lasat a se intelege in cadrul sedintei din 18 noiembrie a Guvernului) si, concomitent, cu spectrul revizuirii Constitutiei: procedura complicata, care poate dura un an si mai bine, disciplina PRCM putind estimp sa dea fisuri grave, iar Alianta, dimpotriva, sa prinda cheag (n-am zis osinza!), adica sa se infuzeze cit mai adinc in structuri si ca atare sa devina invincibila administrativ si, deci, electoral. Asa va ajunge sistemul sa-si inghita autorul! Timpul, de asta data, lucreaza inechivoc impotriva lui Voronin.

Dar ar putea sa actioneze la fel de eficace si in contra lui Filat caruia nimeni nu-i garanteaza ca va controla la fel de bine situatia pina la celelalte anticipate (un an si mai bine, cum ziceam!), daca admitem ca vor fi decretate: exista multiple riscuri de ordin social si economic, ce se pot lesne erija in mari probleme politice.

Pe scurt: dincolo de pretinsele idiosincrazii (cine mai crediteaza la noi in momentul de fata specificul doctrinar?) si chiar in ciuda invectivelor si a calomniilor (acestea, mai ales, destule!), si PCRM, si PLDM sint vital interesate in deblocarea crizei, ergo alegerea lui Marian Lupu. Primul, deoarece nu va putea supravietui de unul singur actualului sau mandat; al doilea, fiindca, spre a scapa de chingile Aliantei, unde nu se poate multumi decit cu detestabilul pentru el rol de egal intre egali, si a-si adjudeca prin urmare rivnitul rol conducator, suprematia politica, trebuie sa-si largeasca baza electorala; si nu din contul liberalilor, intepeniti in sufragii si refractari la ispite (AMN-ul – cealalta posibila "victima" a democrat-liberalilor – gravitind, cum spun analistii, spre PD), ci numaidecit pe seama stingii debusolate.

Aidoma lui Duncan McCloud, din binecunoscutul serial, Filat il va aspira pe Voronin, iar Lupu, pe Urechean. Ghimpu, neincadrat, s-ar putea sa revina paremiologiei…