Ipoteze

Marea noutate a perioadei, doamnelor si domnilor: Dodon, cu inca doua peceremiste (Zinaida Greceanii, fosta candidata la functia suprema in stat, si Veronica Abramciuc), au parasit partidul! Prilej aproape nesperat de poliloghie interpretativa. M-am uitat pe stiri si am foiletat vreo citeva articole dedicate evenimentului: aproape nimeni nu-si poate reprima exultatia. Inca putin (si pastrind tonul) si cei trei vor capata lustru de eroi. Oricum, presa noastra pare a fi pe punctul sa aplaude un gest ale carui semnificatii s-ar zice ca stau la suprafata, doar sa le iei in colimator, desi tilcul, dupa obicei, se afla undeva in penumbra, iar jocul pe termen lung, mizele de perspectiva le sint cunoscute doar celor initiati, desi, probabil, nici lor pina la capat.

Exista trei ipoteze in legatura cu plecarea celor trei. Ma servesc de un articol aparut zilele trecute in „Jurnal de Chisinau". Nu e vorba acolo strict de plecare (produsa ulterior), ci de motivele pentru care si-a facut Dodon publice tezele sale de, vezi, Doamne, modernizare a PCRM. Ruptura intre timp devenind fapt implinit (dar nu si consumat!), anumite lucruri pot fi verificate retrospectiv, prin comparatie.

Dodon nu e singurul din PCRM care a incercat marea cu degetul: si Lupu, anterior, a ingaimat ceva apropo de modernizare, dar a fost repede huiduit de establishment-ul partidului si silit sa retracteze, urmind o perioada de ridiculizare si marginalizare, soldata – pe valul cacealmalei din 7 aprilie – cu plecarea sa din partid. Cunosc insumi citeva cazuri, infinit mai putin spectaculoase, din „teritorii", in slang-ul partinic, care au sfirsit cam la fel. Adica marele „reformator" stia pe ce cale apuca si unde poate ajunge. Or, aici nu e nici macar de mediat: ipoteza suicidului in politica nu e niciodata plauzibila, dupa cum nici Dodon insusi, somatic, nu arata ca un romantic…

Asa apare ipoteza: ca fosta speranta a PCRM a cautat-o cu luminarea, ca, de fapt, si-a adjudecat, aproape din neant, un motiv de a da cu tifla. Cele zece teze ale sale sint un pretext dichisit ideologic si invocind „sincere" aprehensiuni in legatura cu viitorul partidului. In fapt, o socoteala de tirgovet, care ochea un alt rind de straie.

N-am urmarit sa vad ce-a replicat PCRM-ul la aparitia tezelor. Vag, imi amintesc de niste replici caustice ale lui Tkaciuk. N-am auzit sa i se fi replicat serios, punctual, spre a i se dovedi, daca desigur era cu putinta, inconsistenta ideilor puse pe tapet si a i se diminua astfel sansele de a iesi glorios din daravera. Partidul a bagatelizat exact acolo unde era cazul sa ia lucrurile in serios. Asa ca avem cel putin un „reformator" ostracizat, „neinteles", „sincer" ingrijorat de viitorul formatiunii, de contextul social, bla, bla; sa mi se ierte excesul de ghilimele, dar in ape tulburi n-ai cum sa-l eviti.

Alta ipoteza vehiculata era „sinceritatea" lui Dodon: ca ar fi intentionat pe bune sa reformeze partidul. A lansat-o Viorel Ciubotaru, analist politic, desi e sigur o gargara, fiindca nu vad minte normala in Europa dispusa sa trateze si mai departe, dupa ororile din 7 aprilie 2009, cu indivizi ca Voronin, oricit de carismatici s-ar dovedi ca sint. Si apoi ce sa reformezi in PCRM: suma de senili pe cale de disparitie? Sa fim seriosi!

Mai demna de interes mi se pare ideea fostului premier Ion Sturza. Acesta a declarat la „Europa Libera" ca Dodon ar fi exponentul intereselor Rusiei in Republica Moldova si ca ar avea „sustinerea financiara si morala din zona respectiva". Sa dau insa citatul complet, fiindca e de tot interesul: Dodon e „unul dintre cei mai bogati politicieni in sensul fondurilor pe care le are la dispozitie. Si nu numai fonduri, dar si afaceri. Mai recent, au fost anuntate citeva companii la Chisinau de provenienta rusa, care, de asemenea, cred ca sint in serviciul acestui politician. Avem de a face nu cu Igor Dodon, avem de a face cu fenomenul Dodon, care este mult mai complex… Lista celor pe care mizeaza anumite cercuri de la Moscova nu se limiteaza la Dodon".

Iata, prin urmare, adevarata tema de meditatie: daca nu ni se pregateste inca ceva prin intermediul celei mai noi (si mai „reformatoare", parol!) cozi de topor…