Lectia japoneza

Pentru cetateanul obisnuit, imaginea despre japonezi este un amestec stereotipic din care nu lipsesc samuraii, codul onoarei, bomba de la Hiroshima, greva japoneza si revolutia tehnologica. Potrivit unei asemenea reprezentari, japonezul este omul demn, rezervat si foarte harnic, care pune onoarea mai presus de orice. Urgia care a lovit Tara Soarelui-Rasare intareste aceasta perceptie. In ciuda dificultatilor imense cu care se confrunta, poporul japonez se comporta mai degraba rational decit emotional. Efortul personal este prima conditie a revenirii din socul care a zguduit Japonia si oamenii, victime si salvatori deopotriva, par sa actioneze pentru a atenua, atit cit este omeneste posibil, efectele dezastrului. De altfel, disciplina si sacrificiul individual sint doua dintre aspectele comportamentale care au facut posibila ridicarea tarii din ruina celui de-al doilea razboi mondial si ridicarea ei la statutul de superputere economica.

Din noianul de informatii aflate in circulatie dupa marele cutremur din 11 martie pot fi alese citeva aspecte centrale, a caror sistematizare reprezinta baza lectiei de demnitate pe care japonezii au oferit-o tuturor.

O nenorocire nu vine niciodata singura. Cutremurul si valul tsunami care a potopit zona de coasta a arhipelagului nipon au declansat o serie de efecte secundare al caror potential devastator s-ar putea dovedi mai amplu decit miscarile seismice. Groaza fata de declansarea unei tragedii nucleare intrece deja teama desteptata de natura trezita din adormire. Contaminarea radioactiva este spectrul amenintator care vibreaza acut in constiinta japonezilor, singura populatie a lumii care s-a confruntat cu distrugerile in masa provocate de bombele atomice lansate, in august 1945, asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki. In Europa, frica fata de slabiciunile tehnologiei nucleare este alimentata de ceea ce s-a petrecut la Cernobil in aprilie 1986. Cu ochii atintiti asupra masurilor luate de guvernul japonez, lumea priveste si incearca sa afle ce s-ar putea face in cazul unei crize nucleare. Pericolul atomic vibreaza acum in intreaga lume. Deciziile critice care se vor lua in viitorul imediat vor fi, fara indoiala, motivate de modul in care japonezii vor gestiona aceasta stare de maxima tensiune.

Pe timp de criza, banul la ban nu trage. Una dintre cele mai puternice industrii ale lumii a incasat o lovitura dura. O evaluare primara a daunelor tinteste catre 35 de miliarde de dolari, iar suma se afla in crestere, in conditiile in care distrugerile vor deveni o povara extrem de grea pentru marile companii de asigurari. Pentru comparatie, aratam ca suma avansata de evaluatori reprezinta a cincea parte din produsul intern brut al Romaniei. Nota de plata reprezentata de ruina lasata in urma de cutremur va fi cu atit mai dificil de achitat cu cit extrem de putini jucatori de pe piata au dispozitia de a juca rolul bunului samaritean. In ciuda valului de ajutoare umanitare prin care milioane de oameni de bine incearca sa aline suferintele crunte ale celor napastuiti, piata mondiala a intrat deja in fibrilatie. Nici o donatie din lume nu va fi echivalenta cu eforturile materiale si spirituale pe care japonezii trebuie sa le faca pentru a ridica, din temelii, ceea ce miscarile de pamint si valurile ucigase au distrus. Cheltuielile se vor dovedi uriase si pentru multi observatori a devenit deja clar ca Japonia, cea mai avansata civilizatie tehnologica a lumii, trece prin cea mai neagra perioada de la incheierea razboiului si pina in prezent.

Omul nu poate invinge natura, dar se poate stapini pe sine. Numai cine are taria de a vedea, pe viu sau cu ochii mintii, peisajul terifiant a sute de cadavre aduse la tarm de ape ori tablourile groaznice ale corpurilor neinsufletite ramase intre darimaturi va intelege ca ceea ce s-a petrecut intrece relatarile si imaginile eufemistice pe care televiziunile si ziarele le folosesc pentru a ilustra drama intensa a poporului japonez. Cifrele si statisticile nu tin locul realului, ele sint palide ilustrari a ceea ce s-a intimplat de fapt si nu ofera decit simbolic masura proportiilor unui dezastru natural. Datele seci arata ca milioane de oameni au ramas fara mijloacele elementare de existenta, sute de mii de oameni au fost evacuati, zeci de mii de persoane sint date disparute, iar pina in prezent au fost inregistrate citeva mii de decese. Scenariul infricosator al unui cutremur major este mai presus de intelegerea directa si imediata. Mai usor de inteles si de admirat este onoarea cu care poporul nipon a reactionat. Pina in prezent, in ciuda lipsurilor de tot felul, nu s-a raportat nici un jaf, ceea ce sugereaza ca onestitatea este pe masura inalta a firii acestor oameni. Autoritatile au fost, in mod evident, depasite de viteza cu care s-au precipitat evenimentele, insa acest handicap este recuperat cu fiecare clipa care trece. Senzatia ca, in ciuda disperarii, oamenii au constiinta a ceea ce trebuie facut este semnalul major de incredere umana pe care noi, cei aflati la adapost, alaturi de cei dragi, trebuie sa il primim cu inima deschisa.