Caută 
3 MIN
Preambul
Va rog, cu plocoane, sa ma iertati ca va trimit un text vechi, da’ vechi pe bune, scris acum vreo zece ani, daca memoria nu ma da de sminteala, cind tot de-a democratia ne jucam, la scara nationala, adica de la vladica la opinca, inghetind, cu mic, cu mare, prin odaile cui ne avea (si ne mai are) si flaminzind – literalmente! – tot acolo. L-am regasit chiar azi, Dumnezeu stie cum, pe un hard vechi de cind Microsoft-ul si m-a uimit, cum sa zic? – cinismul actualitatii sale. Al imperioasei sale actualitati, sa adaug, pleonastic, tautologic ori cum vor fi binevoind sa taxeze expertii intru figurile de stil si ceilalti din breasla fonemelor, lexemelor si sintagmelor (ca sint multi, mama, poate chiar prea multi, ma bate in secunda asta gindul…).
Exceptind gradele, insuportabile, de-afara, din pielea basarabeanului de aci, imuabila si rastabacita, va pot asigura ca nimic esential nu s-a schimbat intre timp, basca faptul ca avem, vezi, Doamne, AIE, Decretul (abolit!) al lui Ghimpu (cel cu privire la semnificatia zilei de 28 iunie) si declaratii, una mai emfatica decit alta, apropo de (vai, ce plictis e sa tot tastezi, iarasi si iar, aceleasi eterne truisme) integrarea europeana, valorile democratice, economia de piata si alte concepte care drapeaza nula celei mai capabile, poate, (obiectiv vorbind) guvernari din cite am avut dupa decesul RSSM (Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca). Impresia mea, de om care s-a nascut aici (chit ca parintele lui – Dumnezeu sa-l odihneasca – e din Vaslui), este ca timpul ne ocoleste, ne ignora; ca Dumnezeu a uitat de noi, ca ne-a lasat in plata unui hazard malefic; ca vietuim pe un fel de halucinant cont propriu, intr-o autarhie bine (da’ bine, domnule!) etansata. Referendumul cu care vor sa ne balacareasca si toamna asta? Nu astept nimic bun, sincer. Alte parlamentare? Asemenea. Daca as avea certitudinea ca paradisul e o biblioteca (exhaustiva!), cum zicea Borges, mi-as planta chiar in clipa asta un glonte in timpla, caci nu e mai dulce si mai de folos zabava decit cetitul cartilor…
Asadar:
Totul a inceput, daca va mai amintiti, in surle si tambale, cu un hostropat general. Mamaliguta cu brianza si muraturile rinduite cu vin s-au oficializat rapid, intrind in meniurile de protocol, cu tot cu prosoape. Cirduri de placinte cu poalele-n briu si ferme intregi de pasari s-au calatorit prin matele patriotice spre a mentine treaza constiinta nationala.
Pe vremea aceea ni s-a lasat noua cu ceva singe la Nistru, ca sa nu ne poata acuza pe urma istoricii, doamne fereste, de revolutie de catifea intr-o tara unde tizicul se bucura de respect guvernamental.
Noi am fost atunci iubiti tare mult…
Intre timp iubirea de neam s-a dezvoltat spectaculos, dovada industria infloritoare a cosciugelor si literatura de necrologuri, scrisa, de obicei, cu ultima suflare, la lumina bine rationalizata a opaitului.
Ne-am putea, la o adica, mindri ca anume in timpul cu totul istoric al vietii noastre s-a abolit jignitoarea diferenta de temperatura dintre apartament si strada, pe durata iernii, punindu-se capat discriminarii intre specia umana si potaile de prin curti. Om si ciine traiesc acum pe picior de egalitate intru slava celei mai originale democratii.
Unii, ce-i drept, au moftul burghez de a minca pe saturate si de a face baie cu apa calda si sapun, ca in cumplitele vremuri ale totalitarismului. Dar ei sint din ce in ce mai putini si in strada nu pot fi deosebiti de multimea cetatenilor ferchezuiti la second-hand si pindind, cu o groaza aproape fiziologica, un al doilea mandat…
