Nu-l voi mai vota pe domnul Sarkozy

As afirma, fara ezitare, ca Franta este tara care cunoaste cel mai bine lumea araba. Generoasa cu imigrantii, aceasta minunata tara are o comunitate araba care numara multe milioane de suflete. In ritmul actual al natalitatii, s-ar putea prezice o majoritate araba a populatiei in Franta peste nu prea multi ani.

Francezii nu sint alarmati de aceasta eventuala evolutie demografica, ei considera ca toti sintem oameni si, la urma urmei, putin conteaza cine va purta faclia de reprezentare a acestei tari. Franta va trai pururea prin fabricarea de francezi in imensul cazan cultural pe care il detine.

Am colindat multe tari si doar Franta mi-a dat sentimentul ca am devenit si eu putin francez. Daca as locui in aceasta tara, atunci as deveni foarte devotat, foarte patriot si mare luptator pentru succesul ei in lume. Dar chiar din Romania tin pumnii strinsi pentru Franta.

Romania este mama noastra si ei ii datoram toata iubirea, toata energia de care sintem capabili si, evident, viata. Totusi, iubirea aceasta totala nu intra in conflict cu tendinta naturala de a simpatiza un alt popor, legat ombilical de poporul roman.

Am fost contrariat de reactiile presedintelui Sarkozy, care, diplomatic vorbind, ar fi trebuit evitate, vis-a-vis de presedintele Basescu. Aparentele trebuie pastrate, indiferent de efortul pe care il presupun. Acea intilnire "de culoar" in care un omolog te abordeaza a fost, cred, o iesire din uzantele diplomatice a presedintelui francez.

Daca am avut un gust amar? Evident ca da, am avut aceleasi trairi ca atunci cind parintii se cearta sau, si mai aproape, se iau la bataie. Peste tot francezii m-au considerat de-al lor la intrunirile internationale. Si eu ii consideram de-ai nostri, si chiar asa era. Poate din acest motiv am urmarit mai atent declaratiile presedintelui Sarkozy. Ca a devenit belicos, ca intervine in Libia in mod disproportionat si ca scapa de rachetele si bombele uzate moral, contra petrol, asta este marea politica, model american.

O declaratie a domniei sale, insa, depaseste orice bariera dictata de relatiile interstatale. Citez din memorie: "Vom interveni cu predilectie in lumea araba de cite ori va fi necesar, sa stopam liderii care trag in propriul popor". Am inteles ca daca un sef de stat impune ordinea cu focuri de arma, hop si domnul Sarkozy cu avioanele la bombardat. Gata, seicilor, emirilor, ayatolahilor, fiti cuminciori, ca, daca nu, vine domnul presedinte sa va faca "na, na, na" la fundulet! Doamna Clinton a sarit ca arsa si a intarit spusele presedintelui francez care se baga peste treburile americane.

Bun, am inteles buricarea domnului Sarkozy, dar am unele nedumeriri.

Oare intra aici si Iranul? Dar Siria? Sau poate Coreea de Nord? L-a preocupat, oare, macar putin, si genocidul din Rwanda? Evident ca nu sint convins ca pot raspunde afirmativ, milioane de oameni au fost deja ucisi in aceasta tara ultrasaraca si tarile acestea ultrasensibile la democratie n-au intervenit. Daca erau asa de saraci si, mai ales, atit de multi!

Cu tarile arabe altfel sta treaba. Liderii arabi au miliardele lor de dolari, pe care, nu-i asa, tot n-au cum sa-i cheltuiasca si, mai ales, le stocheaza in bancile noastre si noua cum sa nu ne arda palmele ca sa le blocam conturile?!

In Coreea de Nord era cutremuratoare o scena in care cei care au incercat sa treaca granita au fost impuscati. Nici o reactie n-a ajuns si la urechile mele, desi consider ca sint bine informat. Cu bombele lor atomice….

Tarile arabe nu vor fi conduse decit in stilul lor, generat de traditie, de religie, de cultura lor milenara. Si URSS a incercat exportul comunismului in aceasta fascinanta lume musulmana. N-a mers si, mai mult, s-au fript rau de tot in Afganistan. Acum se frig altii…

Frumoasa Franta, fara voia ei, a fost transformata de domnul presedinte Sarkozy in jandarm mondial sau, mai corect, in supraveghetorul sefilor arabi.

Daca este atacat palatul emirului de fundamentalisi, chiar cu arme moderne, emirul nu poate interveni decit cu vorba buna, privind speriat spre bombele domnului Sarkozy. Daca, ipotetic vorbind, imigrantii din Franta fac taraboi, cum au mai facut, de altfel, vin cu puscoace la Palatul Elysée, domnia sa nu are dreptul sa traga in popor? Sa presupunem ca si acestia sint arabi si ca poate il iubesc pe Gaddafi sau pe alti emiri, ce-i de facut?

Mai este ceva. Bombele aruncate din ratiuni umanitare sint oare aruncate atit de precis incit sa-i selecteze doar pe opresori? Sau poate ca cei omoriti pe nedrept de avioanele aliatilor, care n-au nici o vina, vor fi onorati ca martiri? Drapelul francez va acoperi sicriele arabilor martiri si se vor trage salve cu tunuri franceze? Ca tunurile libiene sint tot franceze, doar ca nu mai functioneaza.

Personal, astept enervarea domnului Sarkozy la evenimentele din Iran, din Cuba, din Venezuela, Coreea de Nord, Arabia Saudita, Siria, Iordania, Africa si chiar de pe strazile Parisului.

Imi pare rau pentru Franta, pentru aceasta nobila tara iubita de aproape toata lumea. In ce ma priveste, nu-l voi mai vota pe domnul Sarkozy. Asta daca amicii mei francezi imi vor cere o parere.

Oricum, chinezii sint fericiti ca evenimentele din piata Tiananmen au avut loc pe vremea cind domnul Sarkozy nu era presedinte. Altfel, venea cu avioanele sale… sa apere poporul chinez.

O intrebare imi permit totusi sa o pun domnului presedinte Sarkozy: pe francezi cine ii apara de necazurile provocate de altii?!