O Cina in MEIN KAMPF

Iata o situatie care, fara indoiala, va va tulbura mai mult decit intrebarile perverse din testele de inteligenta pentru adulti. Sa presupunem ca, in postura de indivizi ai mileniului al treilea, ati avea la un moment dat posibilitatea sa calatoriti in trecut, intr-o recent inventata masina a timpului, si, din pura coincidenta sau nu, ati ajunge in Austria inceputului de secol XX, unde l-ati cunoaste pe tinarul Adolf Hitler – nelansat inca politic, limitat doar la micul discurs fanatic de cafenea. Aici, prindeti ocazia de a bea o bere cu el. Ce faceti? Ii ascultati – placizi – delirul ideologic, retragindu-va ulterior inapoi in viitor, cu bucuria de a nu-i fi fost contemporani, ori, intr-o clipa de neatentie, ii strecurati cianura in halba (imaginindu-va, desigur, ca sinteti dotati cu toate accesoriile necesare turistului temporal!) si reveniti apoi in propria istorie (ce s-ar putea sa fie alta) fericiti ca ati scapat milioane de suflete de la o indescriptibila teroare?
Acesta este scenariul (etic?) in jurul caruia discuta aprins un grup de tineri intelectuali americani (masteranzi in diverse discipline umaniste), in filmul intitulat ironic Cina cea de taina, produs de SUA in urma cu citiva ani. Tinerii locuiesc impreuna intr-o cocheta casa din marginea orasului si, in mod evident, au idei socio-politice si culturale comune. Sint adeptii liberalismului neconditionat si ai societatii deschise. Oarecum provocator, pe fundalul discutiilor lor emancipate, un televizor ofera insistent imagini de la turneurile electorale ale unui lider de extrema dreapta, cu aparent succes la mase. Prin discursurile sale acide, el stirneste isterii xenofobe si reactii emotionale colective. Cel mai adesea, oripilati de primitivismul ideologic al individului in cauza, eroii filmului inchid televizorul, preferind propriile lor scenarii istorice, in interiorul carora Hitlerii mai mari sau mai mici, regionali ori internationali, nu au ce cauta.
Printr-o intimplare, in mijlocul unei seri furtunoase, un straniu personaj ajunge la masa protagonistilor nostri. Acesta este fost luptator in razboiul din Golf si are vadite simpatii pentru doctrinele de dreapta. Ii numeste pe americanii de culoare "cioroi" si, totodata, simte un dispret irepresibil fata de umanisti (care, in opinia sa, "trancanesc impotriva razboaielor", nefiind de fapt in stare "sa tina arma in mina"). Realizind treptat ca insasi gazdele lui corespund indezirabilului tipar psihologic, creionat cu atita dezgust, musafirul devine violent si ameninta cu un cutit pasnica adunare. Fractureaza bratul unuia dintre baieti si promite ca le va viola pe fete. Aflati in pragul disperarii, tinerii se napustesc asupra atentatorului, injunghiindu-l cu propria arma. Dupa un moment de soc, ei aleg cea mai neasteptata rezolvare posibila a complicatului caz. Vor ascunde cadavrul (ingropindu-l in spatele casutei izolate) si isi vor continua viata ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Traumele de constiinta nu sint un pericol real, intrucit situatia pare decupata din scenariul fictional pe care si-l expuneau unul altuia in trecut fara a-i putea da o solutie ferma. Destinul s-a grabit astfel sa raspunda in locul lor. Da, l-ar fi ucis pe Hitler in Austria inceputului de secol, lipsiti de umbra oricarei remuscari. Tocmai eliminasera un Adolf miniatural, facind din America un loc mai bun.
Adevarata drama insa abia incepe. Tinerii descopera voluptatea unui joc ciudat si, in egala masura, periculos. Acela de a fi cruciatii liberalismului si de a scapa lumea de riscul aparitiei diversilor dictatori. Cu alte cuvinte, iau decizia terifianta de a executa ritualic (cu arsenic) toti Hitlerii embrionari cu care ar putea intra in contact. Executiile se desfasoara dupa un plan prestabilit. "Suspectul" este invitat la cina si provocat sa-si expuna ideile. Atunci cind "reactionarismul" ajunge dincolo de limita vreunei indoieli, gazdele toarna – malefic – un pahar de vin otravit nefericitului "extremist". Cadavrul e, ulterior, ingropat in spatele casei. Asa isi pierd viata un preot catolic (cu proaste pareri despre homosexualitate), un Don Juan rudimentar (convins ca femeile reprezinta doar obiecte sexuale), o domnisoara batrina semianalfabeta (speriata de literatura liberala) si chiar o adolescenta frigida (cu retineri vizavi de sexul premarital). In mod cert, jocul le scapa tinerilor de sub orice control, transformindu-i in niste irationali ucigasi.
Absolut intimplator, la masa lor poposeste si temutul lider extremist ale carui discursuri televizate le dadusera fiori in nenumarate rinduri. Pierduse un avion, fiind nevoit sa-si petreaca noaptea in orasul respectiv. Dupa modelul consacrat, inainte de a-i turna vinul cu arsenic, tinerii il provoaca la dialog (considerat un fel de pledoarie a vinovatiei). Surprinzator, versatul politician ii descumpaneste. Afabil si jovial, el pare un liberal pur-singe, radical diferit de virtualul dictator televizat. Pentru prima oara de la debutul macabrei cruciade a democratiei, intelectualii sint derutati. Unii imping ezitanti sticla cu vin catre victima, ceilalti se grabesc sa o ia inapoi (trezind, de altfel, suspiciuni batrinului vulpoi). Nu exista consens intre jurati si, de aceea, se impune urgent un consiliu de taina. Tinerii se retrag precipitat in bucatarie unde, dupa un schimb violent de pareri, decid ca oaspetele nu trebuie executat, nereprezentind un risc autentic pentru liberalism. Revin usurati in incapere, hotarind sa bea toti un pahar (prietenesc) cu onorabilul politician. E insa prea tirziu. Liderul a interpretat corect semnalele naivilor intelectuali (era, in plus, informat din presa despre disparitia unor persoane in zona). Cit gazdele au lipsit din camera, le-a turnat el insusi in pahare vinul otravit, privindu-i acum – cu suris sarcastic – cum intra in agonie. Ultima secventa a filmului ni-l prezinta pe extremist drept potential candidat la presedintia Statelor Unite.
O morala (biblica) pe cit de simpla, pe atit de complexa: lupul se arata intotdeauna in blana de miel. Si un avertisment pentru romanii jucausi  la experimentele electorale: Hitler nu vine neaparat cu cizme pina la genunchi si cascheta militara trasa pe ochi, ci, foarte probabil, cu papion in picatele si tigara americana intre dinti.