O gaura in cer

Stii mata ce dichis este sa iti potrivesti singur praful de pusca si alicele din cartuse? Acum, astia, tinereii, cumpara ce vor de la magazin. Eu puneam in curte, pe gard, un carton, si trageam, asa, nu prea de la distanta, sa vad cum se aseaza gaurile. Ca nu trebuie nici sa se imprastie mult, nici sa fie prea la un loc alicele. E dichis… Dar cartuse cum erau acelea de mi le-a dat Ceausescu, mai bune chiar ca n-am vazut. Am tras cu ele vreo jumatate de an, asa, cite putine odata, ca imi parea tare rau cind vedeam ca se duc.

Venise pe-aici, la vinatoare, cu masinile dupa el. Dar nu l-am vazut de aproape. Avea oamenii lui, care ii stateau in preajma toata vremea. Si doi ciini inalti cam cit piticii de la circ. Iar securistii au fost de treaba cu noi, sa stii. La sfirsit, ne-au adunat pe toti cei din perimetru si ne-au dat vin, suc si pastrama, pe saturate. Am putut lua si acasa. Atunci mi-am pus in geanta vreo trei sute de cartuse.

Cit a durat vinatoarea, chiar si pusti noi am primit. Dupa ce am facut prezenta, s-au uitat ei putin la armele noastre si apoi ne-au zis ca au ei altele mai bune si mai noi, pe care ni le pot imprumuta pina la sfirsitul zilei. Asa ca noi le-am dat pe-ale noastre si ei ni le-au dat pe-ale lor. Venisera, daca iti vine sa crezi, cu o dubita ce avea un fel de rastel special pentru arme. Niste minunatii de pusti am primit.  Sa vezi insa ciudatenie – spuse barbatul, privindu-ma usor piezis. Dupa ce ne-am rasfirat fiecare la locul lui din padure, am vrut si eu, ca omul, sa fac o proba cu bijuteria ‘ceea straina. Ce catare avea si ce aparatoare pentru ochi! Ti-era mai mare dragul s-o privesti. Am scos doua cartuse, am desfacut arma si, iaca boacana: tevile ii erau infundate cu cepuri de lemn. Pusca era de nefolosit. Zgircitii! Se facea gaura-n cer daca impuscam si eu vreo fricosenie de iepuroi?