Omeconomia

Izvoarele economiei vin de dincolo de epoca stiintei. In aflarea lor, avem cel putin tot atat de invatat de la mituri si religii, de la filosofi si poeti, cat de la economia matematica de astazi. Economia nu este neutra axiologic, ea trebuie sa-si caute propriile valori si sa le afirme. Ele sunt mai legate de mit, de arhetip, de religie decat de matematica. Astazi se pune prea mult accent pe metoda, in defavoarea fondului, iar pentru a fi un bun economist trebuie sa fii fie un bun matematician, fie un bun filosof, fie de amandoua. Ne-am concentrat insa, ca economisti, prea mult pe matematica, neglijand latura umana a economiei, disciplina pe care am umplut-o cu modele matematice strambe si artificiale si care nu ne ajuta mai deloc in cunoasterea realitatii, precum si cu tot felul de tautologii.

 Cehul Tomas Sedlacek, despre care am scris saptamana trecuta, pledeaza, in Economia binelui si raului (Publica, Bucuresti, 2012) pentru studiul metaeconomiei, pentru studiul credintelor „din culise", pentru o perspectiva istorica, o istorie a ideilor care ne formeaza si care ne explica comportamentul, pentru caracterul normativ al economiei. S-a mai intamplat ceva grav: economia moderna a neglijat etica. Moralitatea a devenit aproape o erezie. Ultimul economist care a tinut seama de etica a fost chiar Adam Smith, intemeietorul. Dupa aceea, lucrurile au luat-o razna. Acum, criza ne ofera un moment foarte important sa ne regandim economia. Economia poate fi foarte frumoasa. Ca omul deplin, inteles atat ca materie, dar mai ales ca suflet si spirit, rational si irational.

Se propune de catre mai multi autori, intre care ne inscriem si noi, o viziune antropologica, mitica, religioasa, sociologica, filosofica si psihologica  asupra economiei, care sa inlocuiasca econocratia actuala. Astazi, economistii s-au ascuns intr-un turn de fildes nemeritat, aparat de matematici, modele, axiome si alte ritualuri „sacre", astfel incat sa se poata apara impotriva atacurilor din afara. Dar o stiinta trebuie sa fie deschisa, altfel – cum remarca Feyerabend – ea devine o religie rezervata initiatilor.

In cele mai vechi mituri, munca este socotita chemarea originara a omului sau chiar un blestem. Treptat insa, din mare muncitor, omul a devenit un mare consumator, dand curs unei metacaracteristici fundamental umane, si anume nesatul, atat material, cat si spiritual. Progresul este si el o inventie moderna; la inceput, timpul era ciclic, iar istoria se tot repeta. Evreii si mai apoi crestinii au introdus perceptia timpului liniar si progresul, care mai apoi a fost laicizat. Progresul „progreseaza" tot mai mult cu cat ne apropiem de zilele noastre, in termeni tot mai materialisti, crestere de dragul cresterii. Idealul economistilor se afla tot timpul in viitor.

Aduce binele vreun folos economic? Raspunsul este da, de la Epopeea lui Ghilgames la utilitaristi existand o solida baza etica, precum si credinta ca numerele sunt un fel de temelie a lumii, de unde recursul la matematici. Homo oeconomicus reprezinta conceptul esential al antropologiei economice si este mult mai vechi decat scoala clasica. Toate acestea fac inevitabila intrebarea daca economia este sau nu o stiinta propriu-zisa. Daca da, atunci ea trebuie sa aiba o acceptiune mult mai larga decat cea care se refera doar la productia, repartitia, schimbul si consumul de bunuri si servicii, extinzandu-se la studiul relatiilor umane in general.

Trebuie studiata evolutia sufletului economiei, pentru ca toate cele intamplate de-a lungul timpului au lasat urme pana astazi. Ducem in noi aceasta poveste mai departe, de multe ori in mod inconstient, dar o facem. Elemente ale povestii ies la iveala mai ales in situatii de criza. Dorinta care sta la baza consumului excesiv de astazi a condus si la pacatul originar si, mai apoi, la deschiderea cutiei Pandorei. Toma din Aquino l-a influentat clar pe Adam Smith. Nu facem decat sa redescoperim…

Hedonismul a invins stoicismul, vrem tot mai mult, ne controlam tot mai putin. Dar si progresul are limite si o miscare spiraloida. Povestea lui Iosif din Biblie este foarte revelatoare in acest sens. Si atunci trebuie sa si economisim, ca sa putem creste. Economia se bazeaza pe maximizarea utilitatii si nu pe maximizarea binelui. Asta inseamna ca acel „animal spirit" despre care vorbea Keynes este prezent in fiecare dintre noi. Dar, intre rationalitate si instinct, calea noastra este din nou sfanta cale de mijloc. Ea ne poate duce cel mai sigur spre adevar.

Economia actuala ar trebui sa revina la multe idei vechi, pretuind din nou rolul suficientei, odihnei si recunostintei. Ar trebui sa reinvatam masura si faptul ca fericirea nu vine numai din prosperitate. Daca nu reusim, ajungem inevitabil la datorii. A venit vremea sa coboram zborul la latitudini mai blande. Sa coboram din turnul babilonian al stiintei inainte de a nu se mai intelege fiecare cu fiecare, caci intr-acolo ne indreptam. Imparatul e gol si trebuie sa revenim pe pamant, printre semeni, cu moderatie, liberi sa facem bine. Chestiunea e ca nu prea mai stim ce e bine cu adevarat…

Totul este o poveste. Oamenii de stiinta isi impartasesc propriile povesti. Cum observa Roy Weintraub, „orice teorie este o biografie".  Asa iese la iveala si sufletul economiei, sensul si viata sa, adevarul din noi. Ca sa redevenim noi insine trebuie sa ne golim de noi insine. Fericirea poate veni si ca rezultat al unei alte cautari, mai inalte. Pentru a face economia mai relevanta, avem nevoie de mai multa metaeconomie. Nu etica si abilitatile ideatice sunt glazura de pe tortul economiei, ci matematicile, primele sunt umplutura tortului. Or, pierduta in contemplarea propriului buric, stiinta economica actuala a uitat ca viata are si alte fatete, ca este ceva mai complexa si ca e, tot mai mult, in alta parte… Economistilor trebuie sa li se puna cat mai des intrebarea „Ce cred ei ca este o fiinta umana, un OM?" Asa ar trebui sa inceapa si predarea economiei.