Caută 
4 MIN
Intr-o calatorie Iasi-Onesti, a patra zi dupa Paste, am vazut un batalion de cai arind pamintul; apoi cu siguranta oamenii au semanat porumb. Putinatatea zapezii din iarna si lipsa ploilor din primavara asta vor compromite in buna parte boabele insamintate. Munca taranului roman e la "voia Domnului", adica la cheremul intimplarii, ca si acum trei sute de ani, sa zicem: daca ploua, "se face" mincare, daca nu – nu. Eu m-am obisnuit cu resemnarea rudelor mele, care muncesc ca robii tot anul, si de multe ori toamna nu culeg mai nimic.
Am mai vazut spre Onesti, as spune ca pentru prima oara, hectare intregi de cimp de pe care tulpinile de porumb de anul trecut nu fusesera nici taiate, nici arse. Pareau cimpurile nimanui. Poate chiar si erau, cum sint destule si in satul meu, din care tinerii s-au calatorit in alte tari, batrinii s-au mutat in majoritate sub pamint, iar cei care au mai ramas si mai pot fac agricultura mai rau decit inainte de razboi: zgirie pamintul cu unghiile, cu un colt de sapa sau cu un plug ruginit la care inhama vaca (ori masina!), fiindca boii si caii sint… cu ciubote rosii. Sa mai vorbim de unelte agricole moderne? De metode moderne de irigare? Ei, dar unde ne credem? Intr-o tara cu administratori seriosi? Cu conducatori care cauta zi si noapte solutii pentru o viata normala?
Te apuca jalea cind vezi cum un pamint atit de manos e atit de putin si de rau exploatat. Te apuca groaza cind vezi ca pietele noastre, in loc sa geama de produse autohtone, prospete si sanatoase, sint pline de legume si verdeturi si fructe aratind ca niste conserve "vivante". Aduse de la mama naibii, din alte tari, trebuie aghezmuite din greu cu chimicale, ca sa-si pastreze fasonul timp de zile si zile, pina ce bietul roman le cumpara. Si treaba asta dureaza de douazeci de ani. Cam pe atunci, Petre Roman, prim-ministru, declara ca "a cistigat pariul cu agricultura". La extremitatea cealalta a axei temporale, guvernul Tariceanu, la inceput de mandat, isi propunea ca prioritate reformarea Agriculturii si a sistemului Sanatatii. Ba intr-o rezolutie a TNL Suceava, din 2006, am gasit scris negru pe alb: "Ministrii agriculturii si sanatatii, Gheorghe Flutur si Eugen Nicolaescu, au avut curajul sa faca ceea ce ministrii dinaintea lor nu au avut curajul sau stiinta sa faca. Gheorghe Flutur si Eugen Nicolaescu au avut curajul sa abordeze problemele din cele doua sisteme in mod frontal si sa schimbe lucrurile din radacini. Au fost singurii ministri care au adoptat si promovat o serie de masuri si proiecte pentru reformarea agriculturii romanesti si a sistemului de sanatate, aceste domenii confruntindu-se cu probleme care trenau de ani de zile" (subl. mea)! Unde or fi reformele facute de cei doi in domeniile cu pricina? Nu sint. Insa nu trebuie sa credem ca numai in curtea liberalilor stau lucrurile asa. Daca cineva ar avea curiozitatea sa-i ia la rind pe toti ministrii Agriculturii, din toate cabinetele, din 1990 incoace, si sa le treaca in revista mandatul, cu siguranta ar regasi la toti asemenea intentii formidabile la inceput de mandat, asemenea concluzii gonflate privind reformele intreprinse de ei, iar rezultate concrete – aproape de zero.Toti s-ar vadi, sint sigura, niste… conserve "vivante", asezonate masiv cu demagogie si iresponsabilitate. Asa stind lucrurile, e de la sine inteles ca guvernul debarcat – oricare ar fi el – nu va rata niciodata ocazia sa arate cu degetul spre antecesori si spre succesori, ca sa-si umfle meritele si sa-si camufleze lipsa de implicare si penuria de rezultate reale la expirarea mandatului. E in logica stilului de viata politica de la noi, in care nici dupa doua decenii de libertate nu s-a depasit faza opozitiei de dragul opozitiei. Este ceea ce au facut acum si liberalii (adica tocmai cei care vorbeau ca au schimbat din temelii lucrurile, desi nu se vede nimic), cu motiunea intitulata "Agricultura si dezvoltarea rurala spre dezastru", prin care solicitau demiterea ministrului Agriculturii, motivind ca "actiunile intreprinse de ministrul Ilie Sirbu in primele trei luni ale mandatului au demonstrat ca nu dispune de calitatile, cunostintele si talentul necesare unui ministru". E foarte posibil ca actualul ministru pesedist sa nu aiba calitati de mare agricultor, ba nu m-ar mira deloc sa fie asa, avind in vedere ca si el, ca fost teolog, pare un om nepotrivit intr-un loc nepotrivit. Doar ca e prea curind sa-l iei la refec. Si, de altfel, nu critica adusa lui Sarbu ma intereseaza, ci mecanismul "opozitiei de dragul opozitiei" de care vorbeam mai sus. Singurul care functioneaza ireprosabil la noi.
Penibila a fost si dezbaterea pe marginea acestei motiuni, bun prilej pentru Putere si Opozitie sa… se dezbrace de caracter, in vazul natiunii: in viziunea lui Ludovic Orban, Sarbu, al carui zeu e Satana, e "dracu’ gol pentru agicultura"; in viziunea lui Sarbu, zeul lui Orban e Bachus; un deputat PSD e de parere ca penelistii n-ar putea deveni tupeisti decit "daca le pui un ardei in fund", idee preluata si dezvoltata "stralucit" de un pedelist, care declara ca intentioneaza sa le dea "colegilor liberali citeva seminte de morcov, avem nevoie de o opozitie vioaie"! Halal clasa politica!
