Orasul ca personaj de film

Artistii lucreaza in anonimat, iar multe dintre elementele implicate in investigatie nu apar in productia finala a lucrarii de arta. Intreg efortul de productie se reduce in cele din urma la prezentarea unei lucrari in spatele careia se afla atit materialul informal, cit si povestea productiei.
Lucrind indeaproape cu unul dintre artistii implicati in expozitia „Procese sociale”, din cadrul Bienalei Internationale de Arta Contemporana „Periferic 7: Focussing Iasi”, am extras citeva din ideile si actiunile implicate in realizarea unui proiect artistic neo-conceptual.
Laura Horelli este o artista de origine finlandeza care traieste si lucreaza la Berlin. Expune in diferite expozitii internationale lucrari realizate in noile medii: fotografie, text, video, a caror continut vizeaza problemele globalizarii, migratiei si genului. A venit la Iasi pentru a realiza un scurt film despre viata si istoria orasului.
I-a atras atentia arhitectura din diferite perioade, potentialul narativ al unor locuri publice, istoria pogromului si viata populatiei evreisti in perioada comunista, rolul poeziei ca instrument de rezistenta in timpul comunismului si rolul scriitorilor in viata politica postcomunista.
Multe dintre constructiile istorice ale Iasului au fost distruse de-a lungul anilor fie de autoritatile comuniste, care incercau sa aplice planul de sistematizare supervizat de structurile inalte ale regimului, fie de cutremure, in urma carora au ramas doar fotografii vechi, de epoca. Citeva dintre cladirile interbelice din anumite parti ale orasului au fost cumparate de oameni de afaceri, transformindu-le fie in sedii de firma, fie in locuinte private. In cele mai multe cazuri, fatadele cladirilor au fost refacute complet, dupa „gustul” proprietarilor mai curind, decit dupa normele estetice si functionale ale vremii. Pe de alta parte, explozia imobiliara din anumite zone rezidentiale ale orasului reflecta potentialul economic al unei categorii de populatie privilegiata, care nu are insa nici o preocupare pentru ansamblul estetic al orasului. Haosul arhitectural marcheaza limitarea atitudinii publice in favoarea privatizarii accentuate a interesului estetic care fragmenteaza din ce in ce mai mult „simtul comun”.
Schimbarea accelerata a aspectului anumitor locuri publice semnaleaza agresivitatea dorintei de privatizare a spatiului public intr-un timp al comunicarii indiferente, inhibate sau obturate.
Din cei 40.000 de evrei care locuiau in Iasi in perioada interbelica au mai ramas in oras doar 400. Vocea lor e prea putin auzita, iar istoria lor recenta e prea putin cunoscuta. In Iasi au fost ucisi in 1941 aproximativ 10.000-12.000 de evrei. Sinagoga din Tirgu Cucu si cimitirul evreiesc din Pacurari au deveni locuri turistice pentru straini, insa nici o autoritate locala sau nationala nu sprijina reconsolidarea sinagogii cu o istorie de peste 300 de ani. Dupa exterminarea lor fizica, asistam la o exterminare a memoriei.
Un alt tip de memorie, cea politica, se afla intr-o continua transformare, in functie de instrumentul activarii ei. In perioada comunista, poezia devenise o forma populara de protest, dezvoltind un limbaj special, cu intelesuri duble. Poezia era cu mult mai dificil de cenzurat, deoarece jumatate din intelesul poeziei era adaugat de cititor, ceea ce crea o colaborare ascunsa cu autorul. Artista Laura Horelli devine interesata de relevanta pe care o mai au in zilele noastre anumite poeme scrise in urma cu 16 ani de Ana Blandiana si Marin Sorescu.
Reprezentarea non-liniara si fragmentara a trecutului recent, asociata cu naratiuni paralele ale oamenilor pe care i-a intilnit in aceasta calatorie de documentare, va sta la baza realizarii unui film pe care Laura Horelli il va prezenta in cadrul Bienalei Periferic, intre 12-30 mai, la Baia Turceasca din Iasi.

Publicitate și alte recomandări video