Patapievici si Liiceanu ori Dolce si Gabanna?

luni, 30 iunie 2008, 20:47
4 MIN
 Patapievici si Liiceanu ori Dolce si Gabanna?

Cum de doua zile imi spal creierul facind parte dintr-o comisie de evaluare a lucrarilor de licenta, recurg, cind ajung seara acasa, la lecturi nu doar usoare, ci, pe cit posibil, amuzante. Asadar, domnilor, ca tot s-a terminat Campionatul European, iata ce va recomand…

A facut ceva vilva replica romaneasca la cartea de succes semnata Belle de Jour, care se voia jurnalul unei prostituate de lux londoneze. Adica sa nu avem si noi pasarile noastre de noapte stilate, cultivate si cu acces in high life-ul capitalei? Nimic mai atractiv pentru un mascul cu pretentii intelectuale decit sa citeasca notatiile unei femei care nu numai ca se pricepe cel mai bine la ce ii place lui cel mai mult, dar mai poate sustine si o conversatie destul de isteata pe teme care celor mai multe absolvente de la Litere le-ar dubla apetitul erotic doar ca sa nu fie nevoite sa-si etaleze invers proportionala cultura generala.

Protagonista (sa acceptam conventia) este o fosta studenta la Litere reprofilata. Erau vremuri, recunoaste ea aproape induiosata de naivitatea de atunci (deh!, fata mare la 21 de ani, nu e de colo!), cind "tentatie insemna pentru mine o carte buna, un album de arta, un DVD, o conferinta a lui Andrei Plesu, un autograf de la Breban…". O, tempora! De cind a trecut insa de la "sporturile mintii" la "atletismul sexual", s-a mai desteptat, i s-a luat, vorba mare, pojghita de pe ochi. "Am renuntat la Patapievici si Liiceanu, anunta cu destula multumire de sine, in favoarea lui Dolce si Gabanna, niste intelectuali la fel de fini, dar, parca, nu chiar asa de snobi". Exista, fireste, si umor, dar si cinism in aceste rinduri, care imprumuta, de altfel, tonalitatea multor alte pagini. Proza aceasta fura ceva din parodiile lui Ioan Grosan din "Plai cu boi" sau din alte publicatii de satira. Iata un posibil autor. Mai ales ca intreaga carte supureaza de tot felul de trimiteri livresti, semn clar ca e scrisa de o persoana mai mult decit initiata in domeniu, de un literat oricum. Titlurile capitolelor manipuleaza, de altfel, sintagme celebre, plasindu-le in contexte dintre cele mai inedite. Efectul comic iese astfel la conjunctia unor automatisme cu un ambient deloc ortodox. Despre ce credeti ca va fi vorba, de pilda, intr-un fragment ce sta sub titlul, eminescian, nu e asa?, O calarire in zori? Da, ati ghicit si sint sigur ca veti deschide cartea drept acolo. Nu, nu e cazul sa va precipitati, caci astfel de scene hard nu sint deloc raritati. Numai ca ele trebuie luate ca exercitii de virtuozitate narativa, nu altfel. Nimic nu este brutal aici, ci tine de o anumita intentie de a soca amuzind totodata.

Dar cartea atrage mai ales atunci cind juna nimfomana isi face timp si pentru a-si da cu parerea despre tot soiul de lucruri. Adica atunci cind, intre doua orgasme, mai are ragaz si sa pice pe ginduri. Bunaoara, declara cu ironie ca ar fi dispusa sa renunte la sex pentru "propria lene" si justifica astfel: "sexul implica, adesea, mai mult efort fizic decit datul cu sapa sau lectura unui roman gros de Breban". Mereu am spus ca Breban, un mare romancier, de altfel, are un defect: scrie mult mai mult decit pot citi majoritatea studentelor de la Litere. Parcurgerea Buneivestiri le-ar putea stoarce de orice aplomb mai dihai decit efortul de a face fata unei cete hamesite de soldati care de mult nu au mai pupat permisie.

In fine, dintre toate experientele descrise cu lux de amanunte, nu este exclus ca cea mai mare placere sa i-o produca junei literate chiar aceea de a-si povesti ispravile demne de o epopee veche de cind lumea. Scriind, face parca pace cu ea insasi, proiectindu-se intr-un personaj dezinvolt (pentru ca si un jurnal creeaza, se stie, un personaj, fiind tot o opera fictionala) isi mai imblinzeste cine stie ce drame ori caderi psihice prea putin tradate. Pe care musai ca le are, caci orice tirfa le are, cel putin in literatura si in cinematografie. De ce ar fi altfel aceasta Belle de Nuit? Iata si confirmarea: "Pe de alta parte, cu povestitul e ca si cu sexul: pe masura ce faci mai mult vrei sa incerci tot felul de procedee noi, devii tot mai curioasa si, parca, vrei sa ceri parerea cit mai multor oameni (…). Cred ca, povestind altora despre tine, reusesti sa fugi de singuratate (a ta sau a altora, dar asta are prea putina importanta), fiindca, probabil, si altii iti vor povesti tie, iar tu, la rindul tau, te vei regasi in povestile lor". Sensibila tare biata prostituata… si parca deja ademenita pe canapeaua unui norocos psihanalist.

In final, nu-mi ramine decit sa o spun raspicat, ca sa nu dezamagesc: aceasta carte nu se adreseaza dezamagitilor disperati, ci unor cititori cu timpanul format, mereu la pinda, in cautarea unui fosnet livresc. Una peste alta, Aventurile intime ale unei prostituate bucurestene prilejuieste o lectura agreabila, intrucit nici nu intentioneaza sa depaseasca nivelul in care a dat lovitura: acela al literaturii de consum.

Depinde cum va fi consumata, caci excesul poate dauna.

Comentarii