Porsche de post

  Frati crestini, iaca, lua sfirsit si postul Sintei Marii. Am iesit ceva mai rotunjori si mai puhavi decit din alte posturi, fiindca ne-am hranit curat doar cu mincaruri adecvate: de post. Am inlocuit, prin urmare, carnea, untura, ciocolata, jambonul, cirnatii taranesti, salata Boeuf, trufasa Emiliana, muiata in frisca si zaharuri, cu o seama de preparate strict vegetale, pur religioase, cu un inalt continut spiritual si teologic, care s-au chemat, din intimplare, tot carne, tot untura, tot ciocolata, tot jambon, tot cirnati, tot salata Boeuf, tot Emiliane…

Diferenta esentiala (o diferenta de natura, platonic vorbind) a fost una lingvistica, de prepozitii si cuvinte. Daca inainte de postul Sintei Marii, carnea se chema, cu un termen banal, carne pur si simplu, in perioada postului, ea s-a numit, cum se si cuvine acestui moment duhovnicesc, „carne de post". In consecinta, io, care sint un pravoslavnic ascutit, doar ma stiti, mi-am usurat asceza si ajunarile cumparind „ciocolata de post", „sucuri de post", „oua de post", "cozonaci de post" etc. etc.

In acest rastimp de curatire si strecurare a sufletului si trupului prin sita deasa a rugaciunilor si poverilor, de infrinare a mintii si instinctelor primare, alimentatia drept credinciosilor nu a fost numai o alimentatie mai sanatoasa (dintr-un punct de vedere strict medical), dar a avut neindoios si unele virtuti teologale, apreciate de insusi Sfintul Sinod. Nu-i tot aceea daca iti astimperi setea cu un paharel de aghiazma (pastrata intr-un sip ferecat inca de la Sfintele Pasti) sau ti-o ostoiesti cu un pahar de Martini, cum nu-i tot aceea daca infuleci o tava cu baclavale sau preferi, mai modest, o salata de legume, impanata cu marar, patrunjel si loboda. Concentratia de vitamine si antioxidanti e vizibil sporita.

Ce semnificatie are acest incident culinar pentru viziunea despre lume si viata a credinciosului autohton? Una simpla, daca-mi este permis sa ma exprim astfel, fara subordonate metafizice. Credinciosul autohton a ramas la fel de putin (sau de mult) credincios ca si pe vremea aprigului voievod stefan cel Mare si Sfint, de fericita pomenire, numai ca industria contemporana i-a adus si propus, din belsug, o seama de facilitati.

De un exemplu si pentru ca veni vorba, mitropolitul Teoctist al Tarii de Sus (ma refer la acela din stravechime, adica din vremea vitejilor care i-au zdrobit pe turci la Vaslui) se transporta cu trasura sau carul cu boi. Prea Fericitul Patriarh Daniel, fie-i zilele luminate, isi transporta prea fericita-i alcatuire somatica, dintr-o prea fericita intimplare, cu un prea fericit automobil Porsche. Prea Fericirea sa e „imaginea Porsche in Romania", dupa cum ne-a notificat, nu cu multa vreme in urma, Vestitorul Ortodoxiei si site-ul BOR. Nu e nici o diferenta, va asigur, intre trasura smerita a  mitropolitului si limuzina patriarhului: amindoua sint vehicule duhovnicesti, bine primite pina si de Conclavul celest. Si chiar daca ar fi dupa socoteala unora, nu e greu sa vedem in automobil un „Porsche de post" si sa ni-l inchipuim sub forma unei trasuri pioase sau a arcei lui Noe. Totul e o chestiune de lingvistica si imaginatie.

Unii habotnici vor spune ca rationamentul meu e intru totul gresit si ca asa-numita „ciocolata de post" e numai un mod de a ne minti singuri, ea fiind, in realitate, o ciocolata la fel de nociva ca toate celelalte. Imi permit, frati intru Domnul, sa nu fiu de acord. Simpla modificare lingvistica e adeseori o modificare de esenta. Pe cind s-a numit Saul (din Tars), apostolul a fost un prigonitor vehement al crestinilor. Dupa ce s-a chemat Pavel, sufletul persecutorului s-a indulcit, firea lui s-a modificat cu desavirsire. Vedeti dar ce face cuvintul?

Iubitilor, fie ca ati mers la manastirea Nicula si ati mincat in ajunul sarbatorii Adormirii Maicii Domnului „mici de post", pe care i-ati miruns cu oarece „bere de post", fie ca ati stat acasa, sprijiniti in genunchi, credinta voastra mare este. Caci nu crede acela care, mai intii, vrea sa vada (precum fariseii), ci acela care crede fara a vedea…