Renaste speranta

Editorialistul „Ziarului de Garda" din Chisinau, Petru Grozavu, scria, acum citeva zile, ca „desi timpul vine peste noi cu o toamna ploioasa si rece, la Prut se face cald". In luna iulie, tot din acest colt de pagina, imi exprimam speranta ca in Republica Moldova se vor face pasi fermi pe calea democratiei si a atit de doritei integrari europene. O noua vizita la Chisinau mi-a confirmat in buna masura asteptarile, suspansul politic in legatura cu alegerea presedintelui dupa scrutinul anticipat din 29 iulie lasind, insa, citeva intrebari fara raspuns…

Poate cea mai importanta problema de rezolvat dincolo de Prut este clarificarea relatiei cu trecutul, o asumare corecta si critica a acestuia, fara aceste elemente viitorul parind nesigur, suspendat. O Republica Moldova neiesita deplin din zodia comunismului si amnezica cu propria istorie ar fi un loc unde – in expresia Hertei Müller – „toti se prefac ca trecutul a disparut in aer. Aceasta amnezie permite – afirma recent distinsa cu Premiul Nobel pentru literatura – mentalitatii invechite sa functioneze prin noi metode". Daca acest scenariu ar functiona intr-adevar, s-ar putea spune ca in R. Moldova nimeni nu vrea sa isi asume schimbarea, tinerii vor sa emigreze, iar cei maturi se complac in fatalism.

Realitatea este mai nuantata, insa. Voci tot mai numeroase si autorizate indeamna la cunoasterea adevaratului trecut al neamului, investigind tot mai insistent arhivele care pot scoate la iveala material ce ar clarifica multe din evenimentele denaturate fie in perioada sovietica, fie in perioada de dupa 27 august 1991. Tinerii poarta adevarate „lupte de gherila" cu destul de multi dintre cei mai in virsta (chiar cu propriii parinti, asa cum s-a intimplat la cele doua scrutinuri electorale, din aprilie si iulie!), incercind sa-i convinga de justetea pozitiilor sustinute de fortele democratice reunite, dupa cum se stie, in Alianta pentru Integrare Europeana.

Tara este tensionata si nu putini sint cei care considera ca ceea ce se petrece reprezinta o drama pentru populatie, obisnuita cu stabilitatea, linistea, situatii care au disparut tocmai pentru ca se vrea… democratie! Au aparut si agitatii sociale determinate de cresterea preturilor la apa si transport urban in Chisinau, la care se adauga suprimarea calatoriilor gratuite pentru pensionari. Toate acestea au condus la adunari deloc spontane in fata Primariei ori a Guvernului, de la care cei veniti sa discute cu protestatarii au plecat usor „sifonati"…

Insa noul guvern de la Chisinau beneficiaza de un urias credit de incredere din partea celor care gindesc cu fata spre viitor – exista speranta ca aceste forte politice vor reusi sa rastoarne definitiv comunismul (pentru aceasta insa ar trebui neaparat inlocuiti cei din esaloanele doi si trei ale aparatului de stat, „mosteniti" de la vechiul regim – in acest context se vorbeste de „ritmul somnoros al schimbarilor"!) si vor intreprinde pasii necesari pentru o cit mai grabnica asociere la Uniunea Europeana, pas preliminar in procesul de aderare. S-a intirziat, in aceasta directie, „enorm de mult, regretabil de mult, dar important este ca semafoarele Europei mai ramin «la verde» pentru R. Moldova. Si ca are cine opri, cel putin de acum incolo, trenurile spre Europa si in gara Chisinau", aprecia acelasi editorialist invocat mai sus.    

Unul dintre sutele de mii de locuitori ai Republicii Moldova plecati sa munceasca in strainatate, Chiril Motpan, scria: „O ideologie diabolica, care a inversat lucrurile, a scos in fata gunoaiele, raul, a inventat si a plamadit un aluat diabolic fara identitate, fara constiinta de neam. Matraguna comunista a patruns pina in maduva oaselor. Nonvaloarea se mai zbate sa fie recunoscuta si apreciata".

In consecinta, noua guvernare are un rol istoric; ea trebuie doar sa indrazneasca sa schimbe din temelii tara – si aceasta pentru ca dorim ca Republica Moldova sa devina, o data pentru totdeauna, o tara europeana, democratica, libera, demna!