Spagariada, epopeea nationala

Inca nu s-a nascut marele autor care sa compuna epopeea romaneasca a spagii si spagarului sau macar un Forsyte Spaga, dupa celebrul ciclu de romane al lui Galsworthy. Buninteles, aici intra si surorile ei mai mici: bacsisul, spertul, „cadoul", vechiul rusfet si multe altele. „Eah – ma avertizeaza sastisit un amic – spaga-i peste tot in lume". Ba sa avem pardon, spaga noastra romaneasca are specificul ei, inimitabil, protocronic, nepereche. Stati oleaca si am sa va explic de ce sintem noi pe mapamond „fruncea", cum zice banateanul.

Mai intii, spaga este la noi ca Dumnezeu in Treimea Lui Sfinta – omnipotenta si consubstantiala cu poporul nostru. Tot astfel, e omniprezenta – ca Ciuvica pe Antene. Unde te duci, dai de ea si te insoteste de cind te-a facut mamica ta si pina cind iti cinta popa prohodul: se da la maternitate, la gradinita copilului, la antrenorul de la pitici, la secretara liceului, pentru studiile cele inalte (celebra de-acum spaga cum laudae), lui dom’ doctor cind esti bolnav (mai sint, vai, niste excentrici si lunatici, de care ti-e mila, care nu iau plicul sau baxul), la intrarea in serviciu, la hotii aia de avo*… (ptiu, Doamne, mi s-a facut de puscarie?), pe la diverse birouri si birouase pe unde ai niscai daravele, la…; in fine, dar unde nu se da! Pe linga asta, se da cum se stropeste cu agheazma: sa se alunge raul, nichipercea. Caci spaga buna trece primejdia rea. A-ha-ha, stim de mult aceasta, a intrat in capilarele neamului, de pe cind dacul cucerit o dadea romanului cuceritor, ca sa n-aiba necazuri, iobagul boierului si tot asa.

Cum spuneam, spaga e consubstantiala cu noi, mai pe romaneste „bucatica taieta" din noi, cum zice coana Chirita, parte din umorul si ticalosia vesela nationala. Amintiti-va de umorul gras, aproape autolaudativ al celebrului Micky Spaga (Serban Mihailescu), care zilele trecute a primit ceva ani de puscarie, cam cit un manglitor care fura closca de pe oua. Dar sa ne amintim de celebrul spagathon (Dan-Matei Agathon, cel cu palmierii), cu mare umor si el, si de sirurile lungi de ministri capitalisti (adica din Capitala, ca celalalt sens al cuvintului „capitalist" nu este atributul lor), incit s-a propus ca Bucurestiului sa i se schimbe numele in Copenspaga.

In al doilea rind, in specificitatea noastra nationala intra faptul ca la noi spaga e deschisa, e „aperta", cum zic italienii (aici ne cam asemuim cu ei, caci doar sintem „geanta" latina). Pe alte meleaguri spaga exista, dar mai pipernicita si, in orice caz, mai pitita, mai pe sestache, mai in surdina. La noi e pe fata, cu poalele sumese, cu slitul desfacut. Si este astfel, labartata, unde vrei si unde nu vrei: cind o dam postasului care ne aduce pensia, cind popa nu ne taie chitanta la molifta prostului (pardon, postului), cind vin muncitorii de la firma sa ne instaleze termopane, cind o dam soferului, desi avem transport gratis, cind, pentru o friptura nearsa, „contribuim" la vila sau masina chelnerului, cind se da gardianului ca sa se introduca telefonul mobil in celula, cind se da teancul de parai ca sa se trinteasca meciul, etc, etc. Sintem ai dracului de vehementi cind vine vorba de practica datului spagii, dar o practicam in draci, cotidian, fara mustrari de constiinta, cum respiram. Tine de demagogia noastra nationala, a catavencilor care sintem. Viata ni s-ar parea fada fara ea, ca o nunta fara manele la maxim, ca un pat fara perne sau o femeie fara sini.

Eventualul autor al spagariadei n-ar trebui sa rateze si o mare poveste de dragoste, relatia duioasa, aproape erotica, ce se instaureaza intre spagar si spaguit (observati ce lexic bogat avem in limba noastra, cind vine vorba de asemenea trebusoare). Relatia „imi dai ca sa-ti dau" se manifesta printr-o unduioasa contopire: ca intre Tristan si Isolda, ca intre cheutorile numite „mos" si „baba", ca intr-un sistem biela-manivela bine uns. Nu se opreste niciodata, e vesnica. Caci putem intona dupa Ioan Nenitescu: Spagari au fost, spagari sint inca/ Si-or fi in neamul romaneeesc…

*Autorul a vrut sa spuna, probabil, avortoni, nu avocati (Directiunea).