Stiinta sub semnul iubirii

In ultima vreme poate fi sesizata, cel putin la nivel european, o recrudescenta a atitudinilor si masurilor rasiste. O fi un semn de criza sau reinvie vremi pe care le credeam apuse, sau amindoua? Ma refer la ce se intimpla in Franta cu alungarea romilor, dar si cu luptele de pe strazile marilor orase dintre tinerii maghrebieni si jandarmerie, in Italia, cu atacurile la adresa romanilor si albanezilor si, mai nou, in Germania, unde ariana Angela Merkel a anuntat public si cu voce tare esecul tentativei de societate multiculturala si, implicit, masuri fata de imigranti, in primul rind fata de turci, care reprezinta comunitatea straina cea mai numeroasa in Germania.

Sincer, eu nu cred ca aceste repozitionari politice pot aduce ceva bun si ma intreb unde sint mult clamatele principii europene si democratice privind libera circulatie, egalitatea de sanse, dreptul la munca etc.? Toate acestea devin un mare fis dupa astfel de interventii ale dreptei europene, ce apara interesele, vai, foarte mercantile, ale celor mari, de fapt adevaratii promotori ai globalizarii ce aduce cu sine si un mai mare sincretism demografic. Apoi, populatia lor imbatrineste masiv, iar nevoia de singe proaspat este acuta.

Dintr-o astfel de conjunctura nu puteau sa lipseasca taman evreii. Ce fac ei in Palestina si prin imprejurimi, sau in S.U.A., e binecunoscut si nu la asta vreau sa ma refer, ci la atacurile sioniste si antisioniste tot din Europa si chiar din Romania. Sa precizez, de la bun inceput, ca nu sint nici pro-, nici antisemit, ci cred, asa cum scrie in Biblie, ca Dumnezeu a pus "fiecarui neam rinduiala si semn", deci fiecare are datul sau, cu bune si cu rele, menirea sa, de aceea e atit de benefica orice forma de colaborare, respect diversitatea si cred in unitatea noastra profunda. Nu sint de acord cu stabilirea de ierarhii pe baza de rasa, clasa, religie, traditie, istorie s.a. si, cu atit mai mult, nu sint de acord cu manifestarile violente, fie ele si de limbaj.

In ultimii ani a fost dezlantuita o intreaga campanie sionista de discreditare a unor nume mari ale culturii romane si universale, cum sint Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Ion Barbu (Dan Barbilian), Nicolae Paulescu si altii, care, acum 70-80 de ani, au avut simpatii legionare, cuziste si antisemite. Ultima piesa din sistem, care mi-a atras atentia, a fost articolul Nicolae Paulescu: pseudostiinta sub semnul zvasticii, publicat in "Ziarul de Iasi" de marti, 19 octombrie 2010, adica intre zilele Cuvioasei Parascheva, hramul Iasilor si festivitatile ocazionate de aniversarea a 150 de ani de la infiintarea Universitatii "Al.I. Cuza". Autori, doi ilustri necunoscuti: Peter Manu si Horia Bozdighina, care inteleg ca au scris si o carte demolatoare la adresa academicianului Paulescu, aflata in curs de aparitie la editura Curtea Veche.

Profesorul Paulescu insa a facut stiinta, nu "pseudostiinta". Toata lumea stie, in afara de cei care nu vor sa stie, ca el este inventatorul insulinei, care a salvat milioane de vieti, inclusiv evrei, chiar daca i s-a refuzat (de citre cine?) acordarea Premiului Nobel, ca si lui Eliade de altfel. La fel de adevarat este si faptul ca el a fost cuzist, antimason si antisemit, considerind, in calitate de fiziolog, ca evreii sint mai degenerati fizic. Ideologia sa politica este, intr-adevar, condamnabila, ca si eventualele sale erori stiintifice, care insa ramin de demonstrat. Dar asta nu-i poate anula meritele stiintifice. Diabetul nu are culoare etnica sau ideologica si e bine sa nu amestecam lucrurile. Acum circa 4-5 ani, medicii de la spitalul din Paris unde a lucrat i-au facut savantului roman o statuie si au pregatit niste manifestari omagiale. Ei bine, imediat a intervenit nu stiu ce comitet evreiesc si totul s-a oprit, iar statuia a fost inlaturata. Nu era politic corect, dupa 75 de ani.

Eu cred ca meritele stiintifice nu trebuie cenzurate politic, mai ales pe criterii etnice sau rasiale. Iarasi, toata lumea stie ca sint o sumedenie de oameni de stiinta evrei extraordinari. Cum ar fi daca ei ar fi cenzurati politic? "Ce tie nu-ti place altuia nu face", e regula de aur in Biblie. Si mai cred ca lucrurile trebuie analizate si judecate contextual, in spiritul vremii lor. Aceea a fost o epoca neagra, in care multi au gresit luati de val (Eliade, de pilda, il compara pe Corneliu Zelea-Codreanu cu Gandhi), iar evreii au suferit ingrozitor. Dar nici ei, in special cei din Congresul Mondial Sionist, condus la inceput de Theodor Herzl, nu sint lipsiti de responsabilitati in privinta primului razboi mondial, a perioadei interbelice si a celui de-al doilea razboi mondial, pina in zilele noastre.

Trebuie sa distingem intre semitism, care inseamna o apartenenta etnica, alaturi de evrei regasindu-se si arabii, egiptenii si multi altii, iudaism, care este religia evreilor, si sionism, miscare politico-ideologica de aparare si afirmare a drepturilor evreilor, chiar daca cele trei interrelationeaza. In mod simetric, trebuie sa distingem ceea ce inseamna antisemitism de antiiudaism, respectiv de antisionism, chiar daca si acestea interfereaza. Cred ca primele doua nu mai pun astazi problemele de altadata, mai periculoase fiind miscarile sioniste si cele antisioniste, ele potentindu-se reciproc in generare de ura, conflicte si amenintari.

Pina la urma, insa, orice problema are si o solutie, si ea e cuprinsa tot in Biblie. Nu se poate continua la nesfirsit cu aplicarea "legii talionului", adica "dinte pentru dinte". Asta nu duce decit la escaladari periculoase. Iar solutia este iertarea si iubirea. Pina nu reusesti sa ierti cu adevarat, ceea ce presupune si uitarea, pina nu reusesti sa-ti iubesti si dusmanii, nu vei reusi sa faci pace. Or, tot in Biblie scrie ca "a facatorilor de pace va fi Imparatia Cerurilor". Este foarte greu, dar tocmai in asta consta adevarata putere si adevarata bogatie a omului: in capacitatea sa de a ierta si de a iubi. Caci, "unde dragoste nu e, nimic nu e"…