Trei-ul lui Tom Tykver

Ce se-ntimpla? Hanna lucreaza ca moderatoare de emisiuni culturale. Are in jur de 40 de ani si ultimii 20 si i-a petrecut in concubinaj/ prietesug/ parteneriat cu designerul inginer Simon. La o conferinta pe teme medicale, Hanna, altfel o minte axata pe modele de interpretare culturala, este captivata de comunicarea unui medic genetician. Adam povesteste despre himere. In genetica, himerele sint orice fel de amestecuri de celule provenind de la specii diferite. Dincolo de experimentele pe hamsteri, pragul controversat este amestecul de celule umane, iar prezentarea bate in directia asta, urmarind o linie de cercetare initiata de expertii britanici.

Hanna si Simon traiesc o viata independenta, specifica societatii vestice educate, in care aprofundarea subiectivitatii individuale presupune gasirea drumului avindu-l pe celalalt ca punct de reper, nu neaparat de sprijin. Teoria haosului studiaza sisteme dinamice extrem de sensibile la conditii initiale. Micile diferente dintre aceste conditii initiale (cum ar fi, in matematica, erorile de rotunjire in calculul numeric) duc la rezultate puternic divergente in cazul sistemelor haotice, astfel incit orice predictie pe termen lung devine imposibila. In conditii ce tin de haos, Hanna il reintilneste pe Adam la o piesa de teatru la care Simon n-a putut ajunge. In conditii ce tin de haos, Simon il intilneste pe Adam la o piscina publica, unde Hanna nu inoata. Ca divergenta comuna, Adam este intruparea 3-ului si ambii se indragostesc de el.

In subtema amestecului genetic, Tom Tykver plaseaza moartea. Mama lui Simon este diagnosticata cu cancer la pancreas si moare in decurs de citeva saptamini. Simon este diagnosticat cu cancer testicular, internat de urgenta. I se indeparteaza un testicol intr-un exemplu de operatie avangardista, cu anestezie locala, in care partea de sus a corpului e perfect constienta si urmareste carnagiul in umbrele chinezeste ale pinzei protectoare. Nu cred ca atitudinea calma a personajelor, compusa de Tykver, e specific germana. In trecerea de la moartea mamei la amenintarea asupra propriei vieti, Simon exulta mai putina panica si mai multa surpriza. Ideea ca toate lucrurile care par grave (cancer, moarte) sint normale si ca transformarea/progresul e mai important transpare din intreaga organizare a informatiei scenaristice. In timpul operatiei de indepartare a testicolului canceros, Hanna e la un meci de fotbal cu Adam. Dupa operatie, Simon o cere in casatorie. Dupa casatorie, Simon il intilneste pe Adam.

Drei e filmul generatiei ‘80. Teoriile culturale, David Bowie – Space Oddity pe fundal, Hermann Hesse recitat la inmormintarea mamei, avangardismul amestecului genetic ca fir rosu, conducator al destinelor, sint insailate intr-o regie alerta, insa totusi clasica. Berlinul Hannei, al lui Simon si al lui Adam nu e Berlinul colorat al artistilor, ci orasul rece si perfect al clasei de mijloc ginditoare si muncitoare. Dorinta lui Tykver de a-si exprima prin acest film intreaga paleta a intelegerii culturale nu scapa nimic din vedere. Linga terenul unde joaca fotbal Adam, o echipa de artisti foreaza dupa petrol, ca sa demonstreze ca resursele sint aici, nu in Nigeria. Adam e cercetator genetician, bisexual, cu un fiu in suburbii si, in timpul liber, maestru de judo. In plus, nu crede in determinismul biologic, adica in definitii hetero/homo sau in  schema 1 barbat A 1 femeie a 1 sau mai multi copii. Desi aglomerate in acest articol, pozitionarile filozofice expuse nu incarca filmul dincolo de suportabilitate, insa necesita o familiarizare preexistenta care sint sigur ca exista la noi, cel putin la nivel de intuitie. Singura parte care mi s-a parut mai dificil de urmarit a fost explicarea experimentelor genetice cu celule ale pielii, care, virusate cu nu stiu ce, se intorc la calitatea initiala de celule stem si pot fi folosite in reconstruirea oricarui fel de tesut afectat. In rest, filmul e cit se poate de senzual, contactele dintre cei trei avind atractia erotica ca baza si surpriza culturala ca soc.

De la genetica inapoi la Hesse, pe care mama lui Simon il iubise si a carui poezie, „Trepte", Simon, si prin el, Tykver, o considera imputernicirea lirica a germanilor dupa cel de-al doilea razboi mondial: „Oricind rosteste viata vreo chemare,/ al nostru suflet, gata de-nnoire,/cu eroism si fara de durere/patrunde-n lumea cea necunoscuta./Un spatiu sa schimbam cu celelalte/si nici o vatra nu ne fie draga;/Al lumii duh in lanturi nu ne leaga,/ci vrea din treapta-n treapta sa ne salte./De-om poposi in vreun ungher al vietii,/vom picoti sub coaja de rugina;/Doar cel ce-o ia la drum prin valul cetii/se mintuie de lene si rutina./Si, cine stie, chiar si-a mortii coasa/noi spatii largi in fata ne-o desface,/chemarea vietii-n veci de veci nu tace…/Hai, inima, la drum si fii voioasa!