Un Centru Cultural de Cartier

Plecind de la ideea investigarii atit a utilitatii „culturii" pentru oamenii obisnuiti, care nu se raporteza in viata lor cotidiana la medii culturale specifice, cit si a posibilitatii schimbarii vietii sociale prin construirea unui centru cultural intr-unul din cartierele iesene, un grup de artisti si studenti ai departamentelor de jurnalistica, sociologie si arhitectura din mediul academic iesean au dezvoltat un proiect colaborativ de cercetare in cultura contemporana, prezentat pina la sfirsitul acestei luni sub forma expozitionala la Centrul Cultural Francez si a carui rezultate investigative vor fi publicate intr-un catalog care va aparea pina la sfirsitul lunii iulie.

Fara a avea intentia realizarii unui „barometru cultural", tinerii sociologi si jurnalisti de la Universitatea „Al. I. Cuza" au realizat cercetari si anchete cu privire la situarea culturala a oamenilor din diferite cartiere iesene, artistii au identificat posibile locatii ale construirii unui centru cultural, in Dacia, Ticau sau chiar la Ciric, iar arhitectii au conceput o serie de planuri, o macheta si un film 3D care ofera o plimbare virtuala prin acest centru amplasat in cartierul Mircea cel Batrin, linga Stadionul Constructorul. Acest centru, care a luat forma unei contructii arhitecturale comuniste, atit de puternice in peisajele urbane ale periferiilor, un bloc rasturnat si ingropat intr-un colt, semnificind simbolic „ingroparea habitatului" si iesirea din rutina apartamentului, se deschide acum asemenea unui parc cultural in aer liber, in care activitatile firesti ale locuitorilor cartierului sint integrate sub forma unor programe de petrecere a timpului liber. Functionind atit sub forma unui centru de vara, cit si sub forma unui centru de iarna, acest habitat e compus dintr-un parc cultural cu instalatie de nocturna, scena mobila, piste de role si biciclete, ziduri de alpinism si grafitti, un loc de joaca pentru copii si zone de activitate cu program prelungit, si dintr-o cladire cu perete de sticla si terase, care beneficiaza de sali de proiectii, de auditii, de dans, de fitness, de ateliere de creatie, de internet, o cafenea si o bucatarie.

Investigatiile sociologice si jurnalistice, care nu au urmarit sa realizeze analize stiintifice sau strict realiste ale situatiei, s-au efectuat mai curind sub forma unui test cu privire la semnificatia si functionalitatea „culturii" in cartierele iesene. Acest proiect a oferit, astfel, cadrul unei reflectii colective asupra prejudecatilor fiecaruia cu privire la ceea ce se intelege prin cultura si prin instrumentalizarea sa institutionala. Desi scoala si mass media introduc propriile notiuni de cultura, la nivelul vietii cotidiene exista o perceptie a culturii ca „valoare adaugata", ca „surplus al unei vieti pline de greutati". Nu se traieste din cultura, nu se pune mare speranta in cultura mediatizata sub forma educationala ori de divertisment.

Construind locuri „de-plasate" de reflectie asupra instrumentalizarii culturii, fiecare participant din proiect a luat pe cont propriu incercarea unei „reinventari institutionale" si identificarea unui posibil „loc al actiunii culturale", chestionind capacitatea culturii de a realiza „schimbari sociale", precum si valoarea „interventiei culturale" si necesitatea propunerii de „proiecte culturale". Reconstituind astfel anumite locuri in care cultura ar putea fi integrata intr-un mod de viata, s-ar putea spune ca amplasarea unui Centru Cultural Francez intr-unul din cartierele iesene ar putea avea un impact transformativ asupra formarii vietii sociale a unei comunitati fara acces direct la cultura.