Un eveniment

Am sa spun astazi citeva cuvinte despre un eveniment care a avut loc miercuri, 1 octombrie, in Aula Bibliotecii Centrale Universitare "Mihai Eminescu" din Iasi. Va rog mult sa nu luati aceste rinduri drept o pledoarie pro domo si sa faceti abstractie de pozitia pe care o ocup in biblioteca, pentru ca nu are legatura cu cele ce urmeaza. E vorba, cum spuneam, de altceva, de un eveniment ce merita sa fie consemnat aici.

Asadar, pe 1 octombrie, a avut loc inaugurarea oficiala a anului universitar 2008-2009, gazduita de Biblioteca Centrala Universitara din Iasi. Cu acelasi prilej, s-a petrecut o alta ceremonie, nu mai putin importanta. S-a inaugurat cladirea, consolidata, restaurata si renovata a Bibliotecii. La festivitati au participat rectorii celor cinci mari universitati din Iasi, primarul Gheorghe Nichita si, bineinteles, ministrul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, dl Cristian Adomnitei. Spun "bineinteles" pentru ca, daca aceasta festivitate a avut loc, ea se datoreaza sprijinului neconditionat, generos, eficient pe care l-au acordat Ministerul Educatiei si domnul ministru Adomnitei. Fara acest sprijin, materializat in masive investitii in ultimii doi ani, Biblioteca nu ar fi astazi ceea ce este.

Dar sa facem si putina istorie. Cladirea de care vorbim a fost, la origine, Fundatiunea Universitara "Ferdinand I". S-a constituit un consiliu al fundatiei, s-au facut mai multe planuri, proiecte, s-a trecut la lucrari si la inceputul anilor ’30 cladirea a fost finalizata. Era (este) o constructie in stil neoclasic, armonioasa, echilibrata, cu solutii arhitectonice indraznete. A devenit un reper, o emblema a Iasilor. Pina si astazi, dupa atitia ani, cind spui unui sofer de taxi ca vrei sa mergi la "Fundatie" stie despre ce este vorba. Constructia a fost conceputa ca un spatiu cultural multifunctional, nu numaidecit ca o biblioteca, avind o aula foarte spectaculoasa, cu acoperis de sticla, sali de lectura, sali de conferinte. In 1948, comunistii au nationalizat cladirea (ca si Fundatia Carol I din Bucuresti) si i-au dat destinatia de biblioteca. Tot e bine ca n-au transformat-o in camin cultural sau in sediu al Consulatului Sovietic la Iasi.

Asa cum se prezinta acum, BCU raspunde exigentelor moderne. Toate salile de lectura au fost renovate, s-a introdus un alt sistem de iluminat, mai placut si mai util ochiului, s-a pus peste tot aer conditionat. Aula a fost refacuta, respectindu-se culorile si detaliile de origine. Exista si o sala mai mica, sala Hasdeu, propice conferintelor, simpozioanelor, lansarilor de carte. Depozitele au fost aduse si ele la standarde moderne, pentru cele peste 2.500.000 de volume cite exista in colectiile bibliotecii. O noutate absoluta este faptul ca intregul catalog vechi (cel de pe fisierele traditionale, ce aveau si ele sarmul lor) au fost scanate si se va regasi de acum inainte pe catalogul electronic. O sala multimedia, cu 60 de calculatoare, se afla la dispozitia profesorilor, cercetatorilor si studentilor. Dar, fireste, catalogul on-line poate fi accesat de oriunde.

Ce sa va mai spun? Ca in timpul lucrarilor, cu deosebire in ultimii doi ani, personalul bibliotecii a dat dovada de un devotament exemplar, asigurind functionarea a macar una-doua sali de lectura, incit biblioteca nu a fost nici un moment inchisa? Ca cei angajati in lucrarile de constructie au facut mari eforturi pentru a pregati cladirea in vedera zilei de 1 octombrie? Ca intreaga curte din strada Pacurari a fost reamenajata, regindita, in asa fel incit sa constituie un spatiu de recreere si de odihna a ochiului? Ca salile de lectura isi asteapta studentii? Ca dorim sa facem din BCU un pol cultural al Iasului, cu manifestari variate, atractive, de inalta tinuta intelectuala? Si ca ne bizuim pe sprijinul cititorilor, al publicului, pentru ca aceasta este de fapt ratiunea noastra de a exista?

Iata de ce am dorit sa consemnez acest eveniment. Pe care il doresc de bun augur pentru viata spirituala a Iasului.