Viata la tara

Viata la tara se desfasoara de cele mai multe ori intr-un sat. Unele sate sint atit de mari, incit, ocazional, oraseanul chiar le observa in timp ce le strabate; altele, in schimb, sint atit de minuscule, incit hartile necesita o scara de 1:1 pentru a le reprezenta.

Cine traieste la tara are un imens avantaj: impreuna cu ceilalti consateni alcatuieste o mare familie, in care oamenii se respecta reciproc, in ciuda faptului ca se cunosc personal. Caci la tara participarea activa la viata vecinului este de la sine inteleasa, desi vecinului ii vine sa-si ia uneori cimpii cind iti tot bagi nasul in treburile sale.

Aici se petrec atit de putine evenimente, incit cel mai palpitant lucru care apare in editia locala a ziarului este integrama. Iar unele cotidiene si-ar putea tipari editiile chiar cu trei patru saptamini inainte de aparitie, fara riscul vreunei greseli in relatare.

Recent, am vizitat un prieten la tara. "S-au intimplat multe de cind nu ai mai fost pe aici", zicea el mindru. "Sperietoarea de ciori cea veche nu mai era buna de nimic, asa ca am schimbat-o cu una noua. Asta-i grozava! Pasarile se tem de ea atit de tare, incit aduc inapoi chiar si griul pe care l-au furat anul trecut".

Da, asa stau treburile, viata la tara este in general tihnita, insa si acolo, atentie!, pindesc tot felul de pericole. Cum ne-o demonstreaza si intelepciunea populara: "De conduci tractorul beat, o sa intri in rahat".

Agricultorul zilelor noastre nu are viata deloc usoara, caci daca vrea trifoi cu patru foi, trebuie sa-l si coseasca, iar o gaina nu face doar oua, ci si gainat.

O gospodarie la tara! Multi oraseni viseaza la asta. Dar, ce-i drept, nu la 5 dimineata, ci la 5 dupa-amiaza. Caci o gospodarie bine administrata il poate imbogati pe proprietar cit ai zice peste…, cu conditia sa dea peste un zacamint de petrol.

Orasenii sint uneori rautaciosi si ii ridiculizeaza pe cei de la tara, ori comenteaza ca primesc subventii pentru agricultura, dar taranii nu le-o iau in nume de rau, ba chiar ii invita pe oraseni sa-si petreaca concediul la pensiunile agroturistice. Caci, dupa cum spunea poetul Eugen Roth: "Taranul a inteles de mult ca se poate trai si de pe urma vacilor incaltate".

Cu internet in grajdul vacilor si cu tehnosound beton in cotetul de porci, taranul contemporan s-a adaptat din plin la conditiile secolului XXI. Asta ma bucura nespus, fiindca, desi locuiesc la oras, si eu sint de fapt taran. Ca doar lumea este astazi un sat global.

(Traducere din limba germana – Lucian Turcas)