Marele cutremur din 1977

La noi in Vaslui, seara de 4 martie era calduta si usor umeda, iar la unicul canal de televiziune unii romani se uitau la filmul bulgaresc "Dulce si amar", altii lucrau in schimbul II pe la fabricile din oras, urmand a fi inlocuiti la ora 22 de cei din schimbul III, iar tinerii erau la vreun film care rula la cinematografe, ori se plimbau pe traseul binecunoscut: Centru – Hotel Racova – coltul strazii Frunzelor si retur. Restaurantele erau deschise la acea ora, asa ca unii mai zaboveau in fata unui pahar cu vin. Vizavi de Racova, la Autoservirea "Unic", gestionarii se pregateau de inchidere, nu inainte de a-si face monetarul sau de a mai da o matura prin incinta magazinului, sub privirile atente ale sefilor. Perete-n perete cu autoservirea, la beraria numita de vasluieni "Geamuri mari", inca se mai auzeau clinchetele paharelor golite de consumatori. Prin urmare, clipe banal de monotone, care nu prevesteau nimic.

Deodata, aproape de sfarsitul primei jumatati a orei 21, in partea de nord-vest a orasului s-a vazut o lumina galben-portocalie, dupa care urechile au inceput a fi agresate de un zgomot ce aducea cu un muget al strafundurilor pamantului. Terenul a inceput sa fuga de sub picioarele oamenilor, din cauza unui continuu tangaj si ruliu, de parca Terra s-ar fi aflat pe un urias vas zguduit de o hiper-furtuna. Pe ici, pe colo, se auzeau strigate de spaima si, mai ales, tipete de femei. Casele incepusera a parai din toate incheieturile, iar pe la unele blocuri se spargeau geamurile. Cei care locuiau la ultimul etaj al turnurilor din oras au crezut ca vor fi aruncati, pur si simplu, peste balcoane. Seismul n-a tinut niciun minut, mai exact 55 de secunde, dar daca i-ai fi spus cuiva atunci acest lucru, nu te-ar fi crezut in ruptul capului. Tuturor li s-a parut ca a tinut cel putin un sfert de ceas.

Dupa ce pamantul s-a linistit, puteai vedea in oras sute de oameni iesiti din casele lor care comentau inspaimantati prin ce trecusera. La un bloc din apropierea centrului, un domn "bine", iesit gol-pusca afara, explica ce si cum celor prezenti, gesticuland amarnic, fara sa realizeze situatia in care se afla. Un binevoitor i-a pus in vedere ca ar fi cazul s-o stearga in casa pentru a se imbraca. Omul si-a acoperit rusinea cu mana, a fugit catre intrarea din scara sa si n-a mai coborat din apartament. "S-o fi apucat iar de nevasta-sa, de-acolo de unde a lasat-o", comenta un nene ce tot sugea dintr-un sip de coniac "Vaslui".

La "Unic", tragedie! O casiera isi pierduse viata! Imediat, stirea a facut inconjurul targului. Oamenii au inceput a aprinde lumanari si a se ruga pentru sufletul raposatei. Mare pacat! La Vaslui, au murit atunci doua persoane. Noroc ca noile constructii fusesera proiectate corespunzator, ca altfel…! Panica mare a fost si la Spitalul judetean, mai ales in salile de operatie! Unii bolnavi, inclusiv niste lauze, au incercat sa o ia la goana, dar, din fericire, au fost opriti la timp de medicii care nu-si pierdusera cumpatul.

Incet, incet, lumea s-a linistit. Numai bine pentru a putea vedea la televizor ororile din Bucuresti, dar si pentru a afla, cu adanca tristete, despre disparitia fulgeratoare a catorva oameni importanti si foarte iubiti de romani: Toma Caragiu, Alexandru Bocanet, Doina Badea, Eliza Petrachescu s.a. Nefericita intamplare a facut ca acesti apreciati artisti sa locuiasca in blocuri vechi, subrezite deja la cutremurul din noaptea de 9/10 noiembrie 1940.

De 33 de ani, tara noastra nu a mai fost zguduita de un cutremur major cu urmari funeste. Din pacate, nimeni nu stie DACA si CAND va mai fi un seism asemanator celor din 1940 si 1977. Pana la urma, numai Dumnezeu va decide…

Sursa: Obiectiv de Vaslui