Oameni de fotbal

Sintagma "oameni de fotbal" innebuneste multa lume. Pentru aceasta eticheta unii pun la bataie averea intregii familii. Altii pleaca de jos, dau la inceput din coate pentru ca apoi sa calce si pe cadavre pentru a obtine "certificatul", ce poate aduce o capatuiala la care nici nu visase vreo ramurica a arborelui genealogic al subiectului. Datorita diversitatii stilurilor aparute si a inexistentei unei retete sigure sau a unor criterii clare, lumea "oamenilor de fotbal" autohtoni este foarte pestrita: fosti fotbalisti submediocri pentru care limba romana reprezinta o mare necunoscuta, persoane a caror inalta calificare era, pina mai ieri, arta de a turna (unii, in pahare, altii, pe unde puteau…), lideri de sindicat, patroni de succes, oameni care au facut furori prin facultati de unde au deprins o arta manageriala deosebita si chiar profesori universitari. La divizia A si uneori chiar mai jos, toti acesti oameni au totusi un numitor comun, opulenta, tradusa prin limuzine ultimul racnet, haine fine (chiar daca multi mai poarta la costume Hugo Boss clasicele sosete albe cu trei dungi orizontale) sau consistente conturi "verzi" in banca.
Trecind de la planul general si facind un "zoom" asupra Iasului, se poate spune ca, dupa ’89, Poli a fost la moda, trecind prin mai toate variantele posibile de conducatori. Fosti fotbalisti (tandemul Bucu-Ursu, apoi Lupulescu), patroni (Cirlan, Hodea), emanatii politice (Miron) sau de alta natura (Drutca) au stat pentru o perioada in fotoliul (pardon, la Iasi este scaun) de presedinte. Reteta succesului nu a fost insa gasita sau cind acest lucru s-a intimplat, ea a fost pierduta repede.
La ora actuala, in ciuda opozitiei "elefantilor", tendintele moderniste apar, desi inca timid. Vremea smecherasilor, a celor care traiesc doar de pe urma fostului nume de jucator incepe sa apuna, la putere urcind persoane care nu trebuie sa rasfoiasca Dex-ul pentru a afla ce inseamna "imagine", "verticalitate" sau alte cuvinte absolut necesare in vocabularul unui conducator modern. Schimbarea modului de organizare a arbitrilor este o dura lovitura sub centura data "conservatorilor". In clipa in care si Comitetul Executiv al FRF si alte comisii federale vor intra in reparatie capitala atunci urcusul lupilor tineri nu va mai putea fi oprit. Si, poate, atunci, vom avea si noi un fotbal mai bun.
Oricum, un lucru incepe sa se inchege. In fotbal nu se mai traieste numai pe spinarea amintirilor ci in primul rind la timpul prezent. De aceea, sus rezista si vor rezista doar manageri de calitate, fosti jucatori care stiu sa se descurce si in afara gazonului sau personalitati puternice financiar. (Ovidiu MINEA)