Caută 
6 MIN
\N
Dobânzile oferite de bănci la depozite şi conturi de economii nemulţumesc de cele mai multe ori clienţii. Câştigul rezultat la scandeţă, din care statul se „înfruptă” prin impozitul pe profit, abia se poate lupta cu rata inflaţiei. Mulţi se plâng pe forumuri de câştigul derizoriu de pe urma acestora. Dezamăgiţi de câştig, unii clienţi preferă să îşi retragă banii la scadenţă şi să încerce alte instrumente financiare în speranţa unui profit consistent. Specularea cursului valutar este uneori privită ca o modalitate de investiţie. Alţii sunt invitaţi de bănci să îşi investească banii în fonduri, fiindu-le prezentate ca „riscante, dar profitabile în comparaţie cu depozitele”, după cum au spus reprezentanţii anumitor bănci din municipiu. Reporterii „Ziarului de Iaşi” au luat legătura cu o parte a consilierilor băncilor din Iaşi pentru a vedea cât de profitabile şi cât de riscante sunt aceste fonduri de investiţii. Pentru aceasta, am întreprins mai multe calcule în care suma disponibilă pentru un plasament este de 10.000 lei.
Spre exemplu, Banca Comercială Română (BCR) propune prin intermediul Erste Asset Management mai multe tipuri de fonduri, diferenţiate între ele prin structura de portofoliu. ERSTE Bond Flexible RON (fostul BCR Obligaţiuni) a înregistrat de la începutul anului o creştere de 1,18%, iar de la lansare, în octombrie 2007, 78,68%. Aproximativ 50% din bani se transformă în obligaţiuni de stat, 25% în obligaţiuni corporative, 22% sunt investite în depozite bancare şi 1,66% în obligaţiuni municipale. În acest caz, BCR sfătuieşte clienţii să-şi plaseze banii pe termen de 1-3 ani. Comisionul de subscriere este de 0,2% din suma ce urmează a fi investită de client. O unitate de fond este în prezent 17,86 lei, iar la începutul acestui an 17,66 lei. La suma de 10.000 lei dacă îndepărtăm valoarea comisionului de subscriere (0,2%), rezultă că vom putea achiziţiona 564,91 unităţi de fond. După trei luni de zile, având în vedere că unitatea de fond este echivalentă cu 17,86 lei, când răscumpărăm unităţile obţinem 10.089,37 lei. La profit aplicăm impozitul datorat statului român (aproximativ 14,3 lei), iar totalul rezultat este de 10.075,07 lei. Comisonul de retragere la ghişeele BCR diminuează suma cu aproximativ 50 lei, iar suma obţinută la final de investitor ajunge la 10.024,69 lei, câştigul fiind de 0,24% faţă de valoarea depusă iniţial. La Raiffeisen Bank, în cazul Fondului Ron Plus, cu aceeaşi sumă iniţială, în luna ianuarie se puteau achiziţiona 62,9 unităţi de fond (VUAN la începutul anului era în valoare de 158,97 lei). La răscumpărarea unităţilor de fond după trei luni, suma obţinută de un investitor este de 10.117,2 lei. După achitarea impozitului pe profit (circa 18,75 lei) şi a comisionului de retragere (aprox. 50 lei), suma finală obţinută este de 10.047,96 lei, deci un câştig de 0,47% faţă de suma iniţială depusă, în valoare de 10.000 lei.
La BRD Obligaţiuni, „profitul” este negativ
Nu în ultimul rând, am luat cazul unui fond de investiţii propus de BRD, mai exact BRD Obligaţiuni. În acest caz, comisonul de subscriere ajunge până la 2%, astfel că suma ce urmează a fi investită râmâne de 9.800 lei. În prima zi de tranzacţionare a anului 2014, o unitate de fond valora 147,82 lei, astfel că numărul unităţilor achiziţionate la acea dată este de 66,29. La capătul primelor trei luni ale acestui an, la răscumpărarea acţiunilor, se obţine suma de 9.866,29 lei, deci suntem „pe minus”. Din aceste considerente, consilierii BRD ne-au informat că pentru a obţine rezultate satisfăcătoare, perioada de deţinere a unităţilor de fond trebuie să fie în jur de trei ani. Revenind la calcule, în urma aplicării comisionului de retragere (care ajunge în acest caz la suma de 49,33 lei), suma ce va fi ridicată de la ghişeul băncii este de 9.816,96 lei, deci cu 1,83% mai puţin decât suma iniţială investită.
Mai riscant decât pariurile pe cai
În cazul constituirii unui depozit la termen, pe o perioadă de trei luni, în medie, în cazul celor trei bănci consultate, dobânda ajunge la aproximativ 3% pe an. La trei luni, dobândă este de 0,75%, astfel că la suma iniţială de 10.000 lei, obţinem brut 75 lei. După reducerea impozitului pe profit (aprox. 12 lei), respectiv comisonul de administrare cont pe cele trei luni, tot în jurul sumei de 12 lei, obţinem un profit net de 51 lei. Astfel, la cei 10.000 lei iniţiali, banca adaugă 51 lei. Dacă vom decide să retragem banii la ghişeul băncii se aplică un comison de 0,5% (50 lei), astfel că profitul real va fi de doar un leu.
Mai toţi oficialii băncilor ale căror oferte le-au consultat incognito reporterii „Ziarul de Iaşi” s-au arătat suprinşi de interesul pentru aceste fonduri.”Ştiţi că nu sunt garantate. Sunteţi pregătit să investiţi? Este ca în cazul unei firme unde devii acţionar, deci aveţi cotă parte atât la câştig cât şi la pierderi. Orice investiţie presupune riscuri”, au spus la unison consilierii sucursalelor BCR, BRD, Raiffesen Bank şi Piraeus Bank din Iaşi. Explicându-ne oscilaţie cuantumului unei unităţi de fond, consilierul Piraeus Bank ne-a spus că sistemul este mai ceva ca „pariurile pe cai”. „Se câştigă bine dar sunt şanse să pierdeţi mult. Spre exemplu, unele unităţi au scăzut mult în ultima perioadă, de când cu criza ucraineană. Vedeţi aceste oscilaţii? Aşa va fi şi ritmul dumneavoatră cardiac în funcţie de evoluţia preţului”, a indicat oficialul Piraeus Bank. Toţi consilierii au spus că sunt puţini cei care se încumetă să investească.
Vasile Cocriş: De aici a pornit criza economică
Totuşi, profesorul universitar Vasile Cocriş (FEAA-UAIC Iaşi) crede că băncile au şi nu au dreptul de a se infiltra în fondurile de investiţii. „Investiţia pe piaţa de capital este speculativă. Însăşi criza economică a pornit în urma unor astfel de plasamente de capital. Când intri într-un asemenea joc trebuie să îţi asumi multe riscuri. Jumătate câştigă, jumătate pierd. Unii cumpără acţiuni, alţii vând. Unul din doi pierde. Spre exemplu, înainte de criză băncile au investit pe titluri de valori imobiliare şi au intrat în zona speculaţiei”, a indicat Cocriş. Potrivit universitarului ieşean, implicarea băncilor în segmentul titlurilor de valori imobiliare a dus la creşterea costurilor. „Având capital mare investit, băncile au influenţat pieţele cum au vrut ele. Au afectat cererea şi oferta de pe piaţă”, a adăugat profesorul universitar amintit. Cocriş crede că orice ia în considerare alternativa fondurilor de investiţii trebuie să îşi asume în mod conştient un risc ridicat de pierdere. Nici investiţiile în obligaţiuni de stat sau titluri de tezaur nu sunt infailibile, mai ales în urma consecinţelor crizei economice, care au zdruncinat concepţia privind datoriile suverane ale statelor. „Îţi asumi un risc mare. Investeşti un 10% sau procentul din sumă pe care ţi-l poţi permite să îl pierzi. Fondul poate intra oricând în colaps. Fondurile de investiţii investesc la rândul lor în cascadă, deci este un intermediar. Dacă ne referim la titlurile garantate de stat, aduc în discuţie cazul Greciei şi nebunia din jurul datoriilor statelor suverane. Acum, o îndatorare a statului de peste 60% din valoarea Produsului Intern Brut este văzut ca un mare pericol. În cazul incapacităţii de plată a statului, ne jupoaie tot pe noi, cetăţenii, pentru a ieşi la liman. Spre deosebire de investiţiile în acţiuni, sunt mai sigure oligaţiunile, titlurile de stat, bonurile de tezaur deoarece sunt mai puţin speculative”, a explicat Cocriş. Din perspectiva sa, investirea unei sume de 10.000 lei nu ar fi riscantă. Chiar şi 10.000 de euro sau dolari merită investiţi, dar cu cap. „Un 10.000 lei nu este mare problemă. Chiar şi 10.000 euro pot fi folosiţi dar în mai multe instrumente financiare, în locuri diverse, nu puse în acelaşi <
Îți recomandăm
