Aleşi de tot râsul

Imediat după ce au trecut euroalegerile, parlamentarii au lăsat deoparte vorbele mieroase, promisiunile şi preocuparea faţă de plebe, s-au dezbrăcat de haina morală imaculată pe care au purtat-o timp de o lună, până pe 25 mai, şi şi-au reluat vechile metehne. Una dintre ele, fără îndoială cea mai reprobabilă, este spiritul de clan mafiot în care au transformat Parlamentul României.

Astfel, pe 28 mai, Comisia juridică a Senatului nu s-a putut hotărî să încuviinţeze cererea procurorilor anticorupţie de arestare preventivă a lui Marius Isăilă pentru mai multe acte infracţionale săvârşite în mare parte în timpul mandatului de senator (2012-2014). În consecinţă, plenul camerei a fost cel căruia i-a revenit sarcina de a-l salva sde Codul penal pe senatorul puşcăriabil. Ceea ce deloc distinşii săi colegi s-au grăbit să facă la doar o săptămână după alegerile în campania cărora au pozat în mieluşei şi îngeraşi: 104 dintre ei au votat pe ascuns, cu bile, pentru apărarea matrapazlâcurilor de care este acuzat. Isăilă însuşi e un fugar de felul lui: până în februarie anul acesta a fost democrat-liberal, iar acum este afiliat Grupului parlamentar PSD din Senat. Să înţelegem că are vreo legătură schimbarea blănii politice cu strângerea laţului juridic în jurul numelui său? E posibil, dar scorul zdrobitor – 104 la doar 15 voturi în favoarea lui Isăilă – dovedeşte că nu asta a contat, ci altceva.

De altfel, deloc onoratul senator s-a milogit de la tribuna Camerei superioare a Parlamentului să fie salvat, spunându-le celor din sală că oricare dintre ei poate fi în această situaţie. Că, adică, oricare poate fi suspect de trafic de influenţă şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. Cum s-ar spune, gura păcătosului adevăr grăieşte. Miloşi, camarazii de suferinţă au trecut rapid peste barierele ideologice şi l-au scos din ananghie, dar nu oricum, ci prin vot secret – un act de mare curaj din partea unor indivizi ajunşi să repezinte atâta amar de popor în Parlament.

Greu de spus al câtelea episod este din telenovela de prost gust a protejării unor suspecţi penal – ajunsă deja de râsul lumii, după cum descriau situaţia penibilă din Senatul României câţiva senatori americani. În faţa acestui veritabil zid al corupţilor, procurorii au schimbat şi ei tactica. Astfel, DNA a instituit măsura controlului judiciar, pe o cauţiune de 500.000 de lei. Senatorul presupus corupt trebuie să dea cu subsemnatul regulat la poliţie, să nu părăsească ţara, să nu ia legătura cu ceilalţi presupuşi infractori din dosar, în caz contrar riscând arestarea – de data asta indiferent cât de solidari vor fi ceilalţi aleşi.

Un caz parcă tras la indigo s-a petrecut în acelaşi timp la Camera Deputaţilor, de data aceasta "victima" fiind de la PMP: Florin Popescu, dâmboviţean ca şi Marius Isăilă. Şi el a fost salvat de la arestare de camarazi, prin vot secret cu bile, dar pus imediat sub control judiciar de DNA.

Foarte posibil ca soluţia găsită de procurori să dispară subit din Codul penal. Tentativa de scoatere a parlamentarilor corupţi de sub incidenţa legilor penale prin acel proiect de lege a amnistiei a demonstrat cât se poate de clar cu ce se ocupă prioritar clasa politică românească.

Mai există însă un mod de a privi lucrurile. Ceea ce s-a întâmplat în cazul Isăilă aminteşte de un alt conflict între puterile statului. În timpul guvernării Boc, când Executivul "umbla" la salariile judecătorilor, aceştia contraatacau cu plângeri în instanţă soluţionate în regim de urgenţă, ceea ce provoca apariţia unei noi ordonanţe şi tot aşa. Conflictul a atins apogeul la Curtea Constituţională, care a decis ca tăierea cu 25 la sută a lefurilor bugetarilor în 2010 să nu se aplice magistraţilor. Acum, puterea legislativă este cea care se opune justiţiei, iar războiul este în plină desfăşurare. Pentru că, vorba nevinovatului Isăilă, oricărui ales i se poate întâmpla.