Dr. Nicoleta Dimitriu, medic de familie în cadrul Spitalului „Providenţa” a oferit în interviul de mai jos mai multe detalii cu privire la prevenţia cancerului la sân, dar şi la importanţa relaţiei medic de familie – pacient, pentru ca afecţiunea să poată fi diagnosticată încă de la primele semne şi tratată corespunzător.

– Care este rolul medicului de familie în prevenţia cancerului la sân?
– Dr. Nicoleta Dimitriu: „Medicul de familie este primul pas în evaluarea sanologică. Spun acest lucru pentru că adresabilitatea la cabinetul medicului de familie este foarte mare, vârstele pacientelor noastre fiind cuprinse între 12 şi 90 de ani, sau chiar mai mult de atât.
Noi, în afară de faptul că le facem educaţia autoexaminării sânului acasă, adică palparea sânului cu cadranele corespunzătoare, insistăm pe importanţa autoexaminării. Le vorbim despre atenţia pe care o necesită apariţia unei asimetrii a sânilor, a unei retracţii mamelonare, a unei formaţiuni nodulare, cel mai des, sau a unei adenopatii care nu mai trece, deci inflamarea unui ganglion care este restantă, sau o scurgere mamelonară care este altceva decât lapte. Şi atunci semnalul de alarmă este mult mai uşor de tras de către medicul de familie, cu care pacientul intră mult mai des în contact, decât cu restul medicilor.

– Căror persoane le recomandaţi mamografia?
– Avem şi un alt instrument de triere a pacienţilor, prin faptul că avem acea examinare anuală, cu recomandările analizelor generale de sânge. Dacă este cazul, la femeia tânără, spre exemplu, facem recomandare şi pentru testul Papanicolau, pentru screening-ul cancerului de col uterin, ulterior dacă este până în 40 de ani şi există o patologie la nivelul sânului, recomandăm ecografie mamară, iar dacă este peste 40 ani şi prezintă un semn de exclamare, trimitem către mamografie.
Un alt aspect, la fel de important este că noi, în cabinet, suntem primul palier de triere a pacientelor după antecedentele heredecolatorale. Poate pacienta să nu prezinte niciun fel de patologie la nivelul sânului, dar să aibă în familie o mamă, o mătuşă, o bunică, spre exemplu, care să fi avut cancer la sân. Şi atunci, acea pacientă intră obligatoriu într-un protocol de examinare a sânului prin mamografie, ca screening, deşi nu prezintă niciun fel de problemă.

– V-aţi confruntat cu astfel de situaţii, în care să nu existe un indiciu iniţial?
– Conştientizarea, fie şi doar verbală, a problemei în cabinetul medicului de familie este extraordinară. Am avut situaţii în care, întrebată fiind, pacienta a spus că nu prezintă niciun fel de problemă, la examinare nu am găsit absolut nimic, urmând ca după jumătate de an să se plângă de o durere nejustificată, ca un fel de înţepătură la nivelul sânului. Şi atunci am făcut investigaţii suplimentare, ca să depistăm ceva. Dar acest lucru s-a întâmplat pentru simplul fapt că pacienta a conştientizat, şi-a pus semn de întrebare şi a venit să mi se adreseze.
Deci, practic, suntem un sistem de triaj, suntem o modalitate de conştientizare, de control, iar după aceea de planificare a unui protocol de investigaţii suplimentare, cu trimitere către medicul radiolog, ginecolog şi care mai departe fac investigaţii senologice sau mamografice, cum se impune.

– Cum reacţionează pacientele când recomandaţi mamografia?
– Din fericire, suntem în mediul urban, unde gradul pacientelor de a înţelege patologia este mult mai ridicat şi atunci ne este uşor. Sunt şi situaţii în care ni se pun întrebări, de ce e nevoie, ce înseamnă, dar le explicăm faptul că totul face parte din screening.
Ne-a ajutat foarte mult şi faptul că la nivel naţional, acum patru ani de zile s-a început screeningul de cancer de col uterin, prin testul Papanicolau şi deja s-au conştientizat alte patologii ale sferei uro-genitale şi atunci venim în completare.
Pacientele din mediul urban sunt destul de sensibile şi reacţionează în mod pozitiv, se programează, iar medicul de familie are avantajul că pentru aceste trimiteri se pot elibera, în regim cu Casa de Asigurări de Sănătate, bilete gratuite.

– Cum acţionaţi atunci când pacientele se întorc cu rezultate nefavorabile?
– Iarăşi avem un rol interesant, suntem un mediator între prima impresie, impactul rezultatului negativ şi ceea ce urmează să fie. Cred că medicul de familie are şi un rol de psihoterapeut, pentru că aşa cum spune şi numele, suntem într-o mare familie, şi pacientul acceptă mult mai uşor de la medicul de familie un protocol ulterior de rezolvare a problemei, deşi i se explică anterior de către medicul specialist ce trebuie urmat.
Pentru simplul fapt că ni se adresează şi noi reluăm şi le reexplicăm ceea ce trebuie să facă mai departe şi că este cu atât mai bine, cu cât intervenţia este mai rapidă, pacientele trec pur şi simplu mai departe. Şi am avut cazuri extraordinare, cu reuşită, cu urmărire la cinci ani postoperator, extraordinar de bună.

– Cum gestionaţi relaţia ulterior?
– Ele revin, prin natura meseriei noastre, destul de des, poate şi pentru alte afecţiuni, şi atunci facem din nou profilul pacientului şi este şi plăcut să revezi o pacientă care a trecut prin momente grele şi care acum are moralul ridicat şi este reinserată în societate şi familie, fără niciun fel de problemă.

– Vă amintiţi de un caz care v-a marcat?
– Am întâmpinat de curând o pacientă de 78 de ani care ne-a ascuns intenţionat patologia, la evaluarea iniţială nu a dorit să fie examinată şi nu am putut interveni peste bariera aceasta. A spus că nu prezintă nicio afecţiune la nivelul sânului, iar la câteva luni de zile a venit şi a recunoscut că are un nodul, că îi este frică pentru că a crescut foarte mult în dimensiuni, deja era exteriorizarea patologiei cu înroşirea tegumentului şi cu ulceraţii şi, într-adevăr, am trimis-o mai departe către colegii specialişti. S-a intervenit chirurgical recent şi va intra în protocolul de chimioterapie, ceea ce va fi recomandat de către medicul specialist chirurg care a rezolvat cazul.

Din nefericire, prognosticul pentru pacienţii care se adresează într-un timp tardiv nu e neapărat cel mai bun şi insist, aşadar, asupra conştientizării problemei din cabinetul medicului de familie care este foarte, foarte importantă. Şi este necesară o atenţie foarte mare,  întrucât de obicei, această patologie apare la vârsta de peste 50 de ani, când deja pacientele, dintr-o educaţie insuficientă, consideră că nu ar mai putea exista vreo problemă, odată ce au intrat la menopauză. Dar această pauză hormonală nu este neapărat şi o garanţie pentru absenţa unei afecţiuni.”

– Ce preferă pacientele, investigaţiile cu bilet de trimitere sau siguranţa oferită de un aparat performant?
În cabinetul medicului de familie, pacientele solicită un bilet de trimitere pentru a se programa la această investigaţie. Ele au însă posibilitatea să aleagă şi alte instituţii care oferă mamografii fără a fi în contract cu CAS Iaşi. De exemplu, la Spitalul „Providenţa” este disponibil Mamograful Selenia cu tomosinteză, unul dintre cele mai bune aparate de pe piaţă. Acesta oferă numeroase avantaje pentru pacientă, cum ar fi doza minimă de iradiere, o precizie mult mai mare de diagnosticare şi o scădere a numărului de expuneri ulterioare. Le explic aceste avantaje pacientelor, însă decizia le aparţine, unele aleg siguranţa, altele aşteaptă mai mult timp pentru o programare pe baza biletului decontat CAS la o altă instituţie.
În definitiv, obiectivul nostru comun, al medicilor şi centrelor de imagistică, este binele pacientului şi libertatea acestuia de a alege în cunoştinţă de cauză.  

Accesarea serviciilor de ecografie şi mamografie la Spitalul „Providenţa” se face cu programare prealabilă la numerele de telefon 0232 241 271 / 0730 230 030, pe email la programari.spital@providentamedical.ro sau la sediul unităţii, Şoseaua Nicolina, nr. 115, Nicolina 2, Cug, Iaşi.

Spitalul Providenţa
Şos. Nicolina, nr. 115, Nicolina 2, Cug
Telefon: 0766.092.214
www.providentamedical.ro
Facebook-Spitalul Providența