Un mister de neînţeles: la în­ce­putul lunii mai, ministrul Sănătăţii, Florian Bodog, anunţa că pur şi simplu nu se cunoaşte exact numărul medicilor care profesează în Ro­mânia, şi nici al celor care pleacă să profeseze în alte ţări, existând doar o estimare generală. Conform acesteia, 12.000 de medici ar fi emigrat în ultimii ani. Din acest punct de vedere, Iaşul a progresat în ultimul an, reprezentanţii Colegiului Me­dicilor din Iaşi lucrând în acest timp la o statistică făcută pentru a vedea câţi medici există în judeţul Iaşi. În urma acesteia s-a concluzionat că avem 2.287 de medici activi, atât medici specialişti, cât şi primari, şi, surprinzător, mai mulţi medici rezidenţi: 2.300. Cum s-a ajuns la acest raport anormal şi ce arată el?

Deşi numărul medicilor rezidenţi este unul mare, un procent de 80% dintre ei aleg să plece din ţară. Unii definitiv, alţii chiar şi numai pentru câteva luni. Reprezentanţii Cole­giului Medicilor, filiala Iaşi, precizează că, deşi ne situăm undeva la limita de jos a Uniunii Europene în ceea ce priveşte numărul medicilor la suta de mii de locuitori, problema nu este că am avea prea puţini medici, ci că aceştia sunt inegal distribuiţi, majoritatea fiind concentrată în oraşe sau în zonele mai bine dezvoltate. De exemplu, cei mai mulţi lucrează în spitalele din Iaşi, fiind o urmare a faptului că este un centru universitar, în timp ce oraşele mici, cum ar fi Târgu Frumos, Paşcani sau Hârlău, se confruntă cu lipsa medicilor specialişti, fiind scoase periodic posturi la concurs, care însă nu se ocupă. „Medicii, în România, în general sunt foarte inegal distribuiţi, 60% dintre ei sunt în centrele universitare. Să zicem că în total la nivel naţional sunt 50.000 de medici, din care aproape 3.000 în Iaşi, 14.000 la Bucureşti, ceilalţi în restul centrelor universitare, iar în judeţe ca Vaslui sau Botoşani nu sunt medici. La spitalele din Paşcani sau Hârlău se scot posturi la concurs, nu le ocupă nimeni, noi le reavizăm ca să fie scoase din nou, şi tot aşa. Nu avem un număr mic de medici, ca judeţ, problematică este însă distribuţia lor“, a precizat dr. Liviu Oprea, medic de familie şi preşedinte al Colegiului Medicilor, filiala Iaşi. În paralel, cei de la Colegiul Medicilor lucrează şi la un proiect prin care să stabilească specialităţile care sunt deficitare, şi care este nevoia reală de medici în judeţ.

Nu se cunoaşte numărul medicilor plecaţi

O altă problemă identificată de Colegiul Medicilor este faptul că nu se cunoaşte numărul medicilor care au plecat în ultimii ani din ţară pentru a profesa. Dacă, în urmă cu câţi­va ani, fosta conducere a Colegiului Medicilor vehicula un număr de 10.000 de medici plecaţi în cinci ani, de exemplu, în perioada 2007-2012, actuala conducere susţine că nu se cunoaşte numărul medicilor plecaţi, neexistând o situaţie care să reflecte numărul exact. „Problema este că un medic, odată retras, de exemplu, din cauza pensionării, rămâne în continuare membru al colegiului, nu putem să îl excludem. În baza noastră de date se suprapuneau informaţii, nu ştiam cine sunt medicii activi care lucrează efectiv şi care sunt pensionaţi. De asemenea, o parte din medicii care pleacă din ţară rămân în continuare membri în colegiu, neavând cum să îi scoatem. Un medic care îşi ia concediu fără plată figurează ca salariat în Iaşi, chiar dacă nu practică efectiv. Am început să facem o evidenţă în aşa fel încât să putem identifica cine este în concediu, dacă este în concediu fără plată îl contactăm ca să aflăm ce se întâmplă cu el, însă suntem la punctul în care am început să creăm algoritmul prin care aflăm ce se întâmplă cu ei. În alte colegii din lume, când pleci în altă ţară te retragi din colegiu. La noi, prin faptul că se permite apartenenţa la mai multe colegii, e dificil de ştiut unde se află omul. Eu nu am de unde să ştiu că o persoană care este în concediu fără plată, conform legii, profesează de fapt în străinătate. Nu ai cum să ştii până nu vorbeşti cu ea efectiv, trebuie vorbit om cu om“, a explicat dr. Liviu Oprea.

Trebuie reglată „producţia“ de medici?

Reprezentanţii Colegiului Medi­ci­lor Iaşi mai spun că majoritatea medicilor care pleacă în străinătate sunt medici în formare, medici rezidenţi, procentul acestora fiind de aproximativ 80%. Motivaţia financiară ar fi unul dintre motive, însă nu şi cel mai puternic, principalul motiv invocat fiind posibilităţile existente privind formarea lor profesională. „Rezidenţii în România au o situaţie foarte delicată şi nu neapărat salarială, ci faptul că nu au drept de practică, nu pot să scrie o reţetă în regim compensat, iar asta creează discrepanţe în formarea lor. Au un caiet al rezidentului în care li se cere să facă o mulţime de manevre, însă cum să le faci dacă nu ai drept de practică? Problema este că noţiunea de practică supravegheată nu este bine pusă la punct“, a explicat dr. Liviu Oprea. Acesta susţine că, din discuţiile purtate cu medicii rezidenţi, a reieşit că mulţi emigrează pentru că au în spate o motivaţie pur profesională, mai ales că în străinătate pot învăţa mai mult. „Avem în Iaşi peste 2.000 de medici rezidenţi care ar putea să facă mai mult, să înveţe mai bine, iar mare parte dintre ei pleacă tocmai din acest motiv. Foarte mult timp noi am crezut că este o problemă de reglare a producţiei de doctori, adică a universităţilor, însă de fapt este vorba despre cum îşi desfă­şoară viaţa profesională din Ro­mânia. Considerăm noi că problema este capacitatea sistemului de a-i asimila. Cu alte cuvinte, producem pentru exterior“, a completat preşedintele Colegiului Medicilor, filiala Iaşi.

Rezidenţii susţin că plecarea în străinătate pentru o perioadă este benefică, deoarece au ocazia de a vedea cum se lucrează şi în ţările dezvoltate, de unde se pot întoarce cu noi metode pe care să le aplice mai apoi pacienţilor români. „Mo­tivele pentru care se pleacă sunt multiple, în primul rând ai şansa să vezi cum este acolo, să afli despre alte metode de tratament, să auzi şi alte opinii, iar în acelaşi timp câştigi experienţă, pentru că poţi să decizi tu asupra unui tratament. În unele ţări, rezidenţii au mai multe responsabilităţi decât aici, în ţară, şi chiar profesorii ne îndeamnă să mergem să vedem cum e în străinătate. Pe de altă parte, şi în România sunt specialităţi, cum ar fi Anestezia şi Terapia Intensivă, unde avem destul de multe responsabilităţi“, a precizat Andreea Vrănescu, medic rezident ATI şi reprezentantul rezidenţilor în Senatul UMF Iaşi. Până se vor regla însă aceste aspecte, statul român va continua să piardă sume uriaşe cu pregătirea acestor specialişti pentru alte ţări.