RetroNY pe puncte

Nu cred ca se poate face o comparatie echitabila intre festivalul din decembrie (co-organizat de ICRNY, Festivalul Transilvania si Tribeca Cinemas) si retrospectiva de la Lincoln Center: un festival este ceva care presupune continuitate si titluri recente, in timp ce o retrospectiva este un eveniment exceptional dedicat unei evolutii, cu titluri "patrimoniale". Poti face un festival in fiecare an, e chiar recomandabil (daca ai cu ce!), dar nu poti face o retrospectiva decit la cel putin zece ani o data…

Salile de la Tribeca sint mai mici, stilul "arthouse cinema"; sala de la Lincoln Center – Walter Reade Theater – este mare, cred ca are cel putin 400 de locuri. Ce este important este ca a existat un public constant la toate filmele. Numarul de spectatori a variat, normal, in functie de ziua sau ora proiectiilor si de dublarea proiectiilor (cite doua la fiecare film): evident ca in weekend sau la proiectiile de seara a fost mai mult public. Afluenta cea mai mare (sala plina!) a fost la Padurea spinzuratilor si la Duminica la ora 6 (dintre filmele vechi) si la A fost sau n-a fost? si Moartea domnului Lazarescu (desi acestea rulasera nu de mult si in reteaua newyorkeza). Public destul de numeros (sala aproape sau pe jumatate plina) a mai fost si la Proba de microfon, Secvente, Concurs si Hirtia va fi albastra.

Pe linga textul din brosura (eu am scris despre filmul romanesc de dinainte de ’89, Chirilov – despre cel de dupa), am prezentat trei filme: Proba de microfon, A fost sau n-a fost? si Moartea domnului Lazarescu (care a si incheiat evenimentul). A fost simpatic ca, la proiectia filmului lui Daneliuc, era in sala si Daniela Codarcea – scenografa si autoarea costumelor la acest film, primul la care a lucrat! Daniela este stabilita in SUA de aproape 20 de ani si a devenit mina dreapta a lui Ralph Lauren. In general, a fost un public "amestecat", format din americani si romani stabiliti in America (la fel ca la Festivalul TIFF-Tribeca); era foarte reconfortant sa vezi cozi la filme, cu oameni de toate virstele – studenti, pensionari, oameni de virsta medie.

A fost foarte interesant sa fiu cel mai "longeviv" invitat la retrospectiva: am fost prezent si la deschidere (cind Pena ne-a chemat pe toti pe scena), si la inchidere. Aproape ca m-am simtit (cum am spus-o la prezentarea din ultima seara) dator sa sting luminile peste acest eveniment, ca-ntr-o versiune newyorkeza la A fost sau n-a fost?. Un fel de "19.30 la nord-vest de Vaslui"…

Inca un lucru important de precizat: toate copiile filmelor vechi au fost restaurate (de CNC) si re-subtitrate (de Oana Radu, adjuncta Corinei Suteu)! Aceasta a fost conditia nr. 1 a lui Richard Pena – obligatorie pentru ca aceasta retrospectiva sa aiba loc. Si, vorba lui Florin Mihailescu, e bine ca "ne-am facut temele".