Caută 
9 MIN
Sergiu Tudose si Violeta Popescu si-au vazut fiica, pe Catinca, urmindu-le pasiunea pentru teatru. Acelasi lucru s-a intimplat cu Monica Bordeianu si fata sa, Haruna Condurache. Si Ozana Ciubotaru iubeste de mica scirtiitul scindurii de scena, la fel de mult ca parintii sai, Petru si Cristina Ciubotaru. Toti copiii actorilor si-au invatat inca de mici rolurile.
"Am crescut pe scena"
In momentele diferite, dar parca decupate din acelasi film, Petru Ciubotaru, Monica Bordeianu si Sergiu Tudose si-au gasit rostul in cariera si in familie. Asa cum se intimpla in momentele de daruire totala, teatrul a depasit granitele scenei si a intrat in casele celor trei actori. Luati prin turnee si crescuti in atmosfera molipsitoare si atragatoare a acestei lumi, copiii actorilor s-au indragostit neconditionat de teatru.
Sergiu Tudose nu-si poate reprima nici astazi un of pentru momentul in care Catinca s-a dedicat scenei. „Noi ne-am dus in turneu la piesa Chirita in provincie, eu jucam acolo si Violeta (Popescu – n.r.) facea figuratie, intr-un fel ca sa mergem impreuna si atunci am luat-o si pe Catinca acolo, iar Catincai i-a placut asa de mult!" Catinca nu lipsea de la nici o piesa jucata de parinti. „Stiam care e atmosfera din culise. Ma duceam la piesele de teatru ale parintilor mei. Erau spectacole cu costume superbe, era o boemie. Era alta viata atunci, cred ca si asta m-a atras. Actorii faceau parte dintr-o societate boema si erau vazuti in afara omului obisnuit", isi aminteste Catinca Tudose. Si fiica Monicai Bordeianu „si-a facut abonament" la spectacolele jucate de mama ei. Haruna Condurache statea pitita linga sufleur, cu ochii curiosi si mari, in mijlocul actorilor imbracati in costume de epoca. „De la 13 ani, ea stia pe de rost toate spectacolele in care jucam eu. Alerga de la ore, cind se auzea in difuzor ca incepe spectacolul, avea locul ei si stia absolut toate replicile", marturiseste Monica Bordeianu. „Ca vroiam, ca nu vroiam, oricum mergeam de cind eram bebelus. Adormeam in scena la repetitii", povesteste Haruna, care a fost de mica fascinata de aceasta lume. A fascinat-o faptul ca, din momentul in care se aude gongul, actorii devin altcineva.
Si Ozana, fiica lui Petru Ciubotaru, „s-a imbolnavit" de teatru, iar cele doua roluri, de spectator si de actor, s-au confundat in sufletul ei. „Da, am crescut pe scena, in teatru, in minunea lui, a reflectoarelor, a muzicii, si n-am sesizat niciodata ca e doar o vraja. Eu sint un spectator ideal in primul rind, imi place la nebunie sa vad un spectacol bun, ma topesc de placere si sint foarte usor de pacalit ca spectator. Probabil s-a contopit nevoia de teatru cu dragostea de a vedea teatru de buna calitate si de aia am intrat in breasla". Pentru Catinca Tudose a fost nevoie de un moment cu adevarat fantastic, care i-a transformat tatal in zeu, iar pe ea intr-o fetita vrajita de scena. „Tin minte o singura data, cind tata juca Amfitrion si cobora de la pod, cu niste hamuri din alea de parasutisti, el cobora de la pod ca si cum ar fi venit din Olimp pe pamint. Si mie mi-a placut la nebunie!" Isi ruga tatal s-o lege de hamuri si sa o traga in pod, chestie care i-a creat „o impresie teribila".
"Nu te apuca de meseria asta"
Petru Ciubotaru, Monica Bordeianu si Sergiu Tudose au gustat pina la capat din aceasta meserie, pe alocuri dulce, pe alocuri amara si grea. Nu si-au menajat deloc copiii care voiau sa le calce pe urme. „Eu nu as fi vrut sa fie in teatru, logic! I-am si spus asta Catincai, pentru ca stiu ca e o meserie grea, repet, o meserie grea! Tuturor le-am spus ca e foarte dura, intri si nu stii cum sa iesi. Intri ferfenita sau iesi invingator", spune Sergiu Tudose.
Nici Monica Bordeianu nu ar fi vrut ca Haruna sa aleaga drumul acesta fara intoarcere, atit de greu de strabatut. „I-am adresat aceleasi sfaturi pe care le-am primit si eu: «Nu te apuca de meseria asta, si asta nu e un fel de bau, bau ca sa-l inciti. Nu, e pe-adevaratelea, nu te apuca de meseria asta, pentru ca e prea greu sa renunti cind te-ai apucat de ea!»", spune Monica Bordeianu, care crede ca dragostea pentru teatru i s-a transmis genetic fiicei sale.
De alta parere este Petru Ciubotaru, care, desi nu si-ar fi dorit un astfel de drum pentru fata sa, a sprijinit-o in demersul sau actoricesc. „S-a intimplat ca ea sa aleaga in timp, a trait intr-o familie de actori, cu mama si tatal actori, in mediul teatrului. Nu i-as fi dorit neaparat profesia aceasta, dar in momentul in care si-a ales-o, am sprijinit-o. I-am fost profesor si mentor, se poate spune. Eu cred ca e o intimplare, povestea asta a continuarii traditiei nu exista", crede Petru Ciubotaru.
"Ne-am temut sa nu semanam"
Sfirsitul copilariei si adolescentei petrecute in spatele cortinei a declansat un alt mecanism, poate nedrept, dar pe care au fost nevoiti sa-l infrunte. Sa demonstreze ca, pe scena, sint altii decit parintii lor, ca nu au fost impinsi de la spate si ca talentul nu poate fi impus, ci doar incurajat.
Ani intregi, Monica Bordeianu a fost macinata de ideea ca fiica ei i-ar putea semana in arta de a juca teatru. „In facultate era aproape o povara faptul ca mi se spunea foarte des ca seman cu mama. Vedeam in asta un defect, in sensul ca nu doream sa se inteleaga ca avem si acelasi gen de a juca pe scena", povesteste Haruna, care a incercat sa-si croiasca un drum si un stil diferit. „Nu-mi seamana si imi pare bine. Ne-am temut sa nu semanam. Toti imi spuneau: «Ai grija sa nu-ti semene!». Are o usurinta in a aborda, are mai mult relief, are o plaja mai mare de roluri ca mine, eu sint mai alambicata, mai sucita, mai invirtita, ea merge mai la obiect si in asta nu-mi seamana, e severa, dar foarte corecta", marturiseste Monica Bordeianu.
Catinca Tudose a facut Teatrul la Tirgu Mures, dar s-a intors la Iasi: „La Tirgu Mures mie mi-a priit foarte mult, pentru ca acolo nu stia nimeni ca mama si tata sint actori, am avut succese acolo, oameni care au tinut foarte mult la mine, au crezut in mine si mi-au dat si mai multa incredere, pentru ca aveam nevoie poate si din cauza ca de fiecare data eram tratata drept fata lui Sergiu si a Violetei", marturiseste Catinca. A suferit, pentru ca multi o priveau ca pe un ecou al parintilor, ca pe „fata" lui Tudose. „De-a lungul anilor, faptul ca ai mei au fost actori si am fost in acelasi teatru de multe ori mi-a facut mai mult rau decit bine. Multi au zis: «A, de aia joaca, ca o impinge tata de la spate». In nici un caz nu m-a impins tata de la spate sa iau un rol", spune Catinca.
Asta seara jucam in familie
Paradoxal, chiar daca nu crede ca microbul actoriei se transmite neaparat genetic, Petru Ciobotaru este membru al primului teatru de familie din Romania. Ideea infiintarii Teatrului „Bon-Ton" ii apartine fiicei sale. Pe scena neconventionala exista doar actori, nu si rude, chiar daca acolo joaca si parintii, si sotul sau. „Noi sintem foarte buni prieteni, in familie, dar sper ca nu ne vom pierde niciodata obiectivitatea. Prea mult iubim cu totii teatrul si prea il slujim cu credinta. Nu sintem foarte critici, ne aflam la un nivel profesionist, in care fiecare cere si asculta parerea celuilalt. Din pacate sau din fericire, noi discutam numai despre teatru. Traim in lumea asta", povesteste Ozana Ciubotaru. „Acest teatru a adus curajul, ideea ca teatrul se poate face oriunde si oricind, plecind de la caruta cu paiate si a face teatru ici-colo. A impamintenit aceasta idee, ca teatrul poate exista si va exista, nu va muri niciodata, pentru ca se face oriunde si oricind", crede Petru Ciubotaru.
Le-am intilnit la o piesa de teatru jucata recent. Visul sau Damen-vals este reprezentatia care le-a adus pe aceeasi scena pe Monica Bordeianu si pe Haruna Condurache. Isi amintesc cu drag de primul spectacol jucat impreuna, in care Haruna era la inceputurile carierei sale. In Elisabeta, unde Monica Bordeianu juca rolul Mariei Stuart, a avut loc primul contact al mamei si fiicei, altfel decit cele doua erau obisnuite acasa. „Atunci m-am simtit mult mai tinara, a venit si mi-a spus ca sintem amindoua pe aceeasi distributie, am avut emotii", povesteste Monica Bordeianu, care a luat infatisarea unui profesor dur si sever in artele actoriei. „Am ajuns sa predau si eu meseria asta, aveam o clasa mica de sapte oameni si dintre toti sapte… ia ghiciti cine era dintre toti cea mai «ciuca bataii». Asta, pina cind a strigat: «Cer acelasi tratament cu toti colegii mei!». Eram mai dura cu ea. Cind am jucat eu cu ea pe scena am chinuit-o, nu ca as fi avut dreptate, nu, de frica, stiam ca raspunderea era atit de mare, incit am chinuit-o. Imi amintesc si acum cind eram in culise, mai umblam in primul an sa-i mai spun cite ceva, si parca vad si cum ridica mina si imi spunea: «Nu, mi-ai mincat sufletul patru ani, pina aici!»."
„De cind sint in teatru, din ’93, au existat vreo doua cazuri in care am jucat chiar toti in spectacole. Cui ii e frica de Virginia Woolf si Cabotinul, de John Osbourne. Cu unul dintre parinti am jucat in Bertoldo la curte de Massimo Dursi, am jucat cu tata, o piesa la care am tinut foarte mult. Tata era Bertoldo si eu eram una din curtezane, dar faceam mai multe, cintam catarata pe fringhii. A fost o atmosfera foarte frumoasa, era o comedia dell’arte", isi aduce aminte si Catinca Tudose.
Faptul ca impartasesc aceeasi taina, cea a actoriei, le da o aura de tinerete vesnica, parintilor actori, si un plus de noblete, copiilor actori. Sint mindri unii de ceilalti, sint prieteni, critici, personaje ale aceleiasi scene. „Trebuie sa o laud pe mama mea. E o colega excelenta, e o partenera de scena excelenta. Iti sare in ajutor cind te bilbii, iti da sfaturi. «Fruntea sus, genunchii tari. Tare si cu fata la public. Haruna, nu te da cu prea mult ruj!»", isi caracterizeaza mama Haruna Condurache. La cei 58 de ani, Monica Bordeianu marturiseste ca secretul tineretii ei este zimbetul. „Mergeam pe strada, ne intorceam de la bunicii ei, si hahaiam, iar ea mi-a zis atunci: «Mama, cine ne vede nu spune ca sintem mama si fiica». Primul meu gind a fost: «O, sint mai tinara». Ea atunci imi zice: «Stii de ce? Pentru ca o mama si o fiica nu rid asa impreuna»."
Ride atunci cind publicul i-o cere si plinge alaturi de alti parinti actori, care si-au vazut copiii crescind pe scena. Monica Bordeianu si Haruna Condurache, Petru Ciubotaru si Ozana Ciubotaru, Sergiu Tudose si Catinca Tudose si-au dat intilnire pe scena Teatrului National din Iasi. Acolo, notiunile precum mama, fiica sau tata se pierd odata cu ridicarea cortinei. Nu le-au dat aripi, insa i-au invatat sa zboare in teatru.
–––
"N-as vrea ca si copilul meu sa treaca prin asta"
Atingind maturitatea in teatru, copiii actorillor si-au inteles abia acum parintii care au incercat sa le inabuse dragostea pentru scena. Ajunsi la rindu-le parinti, acestia marturisesc ca nu doresc aceeasi meserie pentru copiii lor. „Eu sper ca al meu sa nu urmeze aceeasi cariera. Deocamdata nu e entuziasmat de teatru si sper sa nu fie, pentru ca cine stie ce vremuri vin. Deocamdata el are talent la desen, a jucat intr-un filmulet de scurtmetraj, un rolisor mic, dar sper sa nu se apuce de asta. El zice ca ar vrea sa fie arhitect si cred ca e mai bine", povesteste Catinca Tudose. Si Ozana Ciubotaru doreste o altfel de cariera copilului ei, alta decit teatrul: „Nu. E clar ca are aptitudini. E deja integrat in trupa teatrului. Sincer, mi-as dori mai mult sa faca ceva in domeniul religiei. Actorul e supus multor presiuni, presiunea textului, presiunea regizorului. E o meserie in care tu nu-ti mai apartii si n-as vrea ca si copilul meu sa treaca prin asta". „Dar depinde ce va alege el", adauga Ozana. „Acum am o nepotica de sapte ani, mi-ar fi frica sa se apuce de asa ceva", spune si Monica Bordeianu.
