E absurdul pe baza căruia funcționează companiile capitaliste din România, țara cópiilor ștampilate după orice document. Sunt cerute în continuare: copia după buletin, ștampila, dosare separate pentru autorități diferite. Chiar și pentru aceeași instituție, ANAF, firmele sunt obligate să aibă documente diferite pentru aceeași informație, cerută în scopuri diferite.

Povara hârțogăriei și a procedurilor excesive consumă serios resursele firmelor, mai ales ale celor mici și mijlocii. Instituțiile statului nu comunică între ele și pun întreprinderile să facă toată treaba, scrie Europa Liberă.

Adrian Caraba este întreprinzător și descrie lipsa de claritate în cerințele birocratice. El și-a deschis o firmă de dezinsecție, dezinfecție, deratizare.

„Lista de acte de care ai nevoie de la instituții ca DSP, DSVSA, Mediu, nu corespunde cu ceea ce solicită inspectorii la vizitele în teren. Mereu e nevoie de ceva în plus de pus la dosar.”

Dan Chiuzbăian, antreprenor în startup și IT, spune că activitatea unei firme de tip IMM este parazitată de obligațiile birocratice.

„Un IMM e o organizație de 5-10 oameni. Cel puțin unul trebuie să se ocupe de birocrație. Asta înseamnă că între 10 și 20 la sută din resursele unei firme – umane și financiare – se duc în a întreține birocrația.”

Lipsa de adecvare a birocrației la realitate este flagrantă. Întreprinzătorii sunt fie furioși, fie cuprinși de neputință în fața absurdului birocratic:

„La înființarea firmei trebuie să declari cifra de afaceri pentru primul an, ca să primești înregistrarea pentru cota de TVA. E o aberație. Tu ai o idee de produs. E foarte puțin probabil să știi cât vei vinde în următorul an fiscal”, spune Dan Chiuzbăian.

Mai mult, pe Europa liberă