Acad. Simionescu: Absolvenţii facultăţilor nu prea mai ştiu să scrie corect româneşte

În discursul său inaugural, acad. Bogdan Simionescu a punctat faptul că în ultimii ani au fost aproape 40 de întâlniri la care au venit oameni de ştiinţă, de cultură, care au conferen­ţiat la Iaşi, dar a atras atenţia asupra faptului că, din punctul său de vedere, intelectualii nu fac cât de mult ar putea pentru a pune ţara pe direcţia potrivită.

„Suntem ţară NATO, europeană, vrem să ajungem la zi şi cu globalizare, mondializare, toate lu­crurile astea sunt foarte frumoase, dar analfabetismul în România se­co­lului XXI a ajuns la 10%, cel funcţional la 40%, iar absolvenţii facultăţilor, indiferent de ce universitate vorbim, nu prea mai ştiu să scrie corect româneşte. Nu cred că intelectualii sunt lipsiţi de o anumită vină aici“, a declarat acad. Bogdan Simionescu.

Acesta a atras atenţia că sărbătoarea Limbii Române, ignorată, cu mici excepţii, în România – „nu ştiu de ce nicio universitate serioasă din România nu serbează Ziua Limbii Române“ – este un real fenomen în comunităţile de români aflate în afara ţării, dar în apropierea graniţelor.

„Am pierdut 3,5 milioane de locu­itori în ultimii 29 de ani, dintre care cel puţin jumătate nu vor mai re­veni, îi neglijăm pe cei care vor să rămână români, dar sunt în afara graniţelor şi foarte aproape de noi. Uitaţi-vă în Bucovina, la Basarabia, la românii care sunt în Serbia, Voi­vodina, Timoc. Nu le dăm nici mă­car cărţile de care au atâta nevoie. Drept să spun, nu cred că un pod de flori şi entuziasmul care durează o zi sunt suficiente“, a mai punctat aca­demicianul.

Ileana Mălăncioiu i-a încântat pe cei din sală cu o selecţie de poezii din întreaga sa activitate li­terară, încă din zona debutului, cu lucrări care nu erau publicate pe motive de cenzură sau presiuni editoriale, avansând către poezia pe care a scris-o în ultimii ani şi care, spune aceasta, o defineşte mai bine. Ileana Mălăncioiu le-a spus de mai multe ori celor din sală că poezia se scrie şi se citeşte cel mai bine în limba română, traducerile alterând din sensul pe care a vrut să-l imprime poetul versu­rilor, şi şi-a amintit cu drag de mo­mentul în care a citit pentru publicul din Iaşi, la ediţia trecută a Festi­valului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, spunând că a fost unul dintre cele mai frumoase momente pe care le-a trăit.

„Mi s-a întâmplat să fiu în Basarabia în urmă cu câţiva ani de Ziua Limbii Române. Nu era o sărbătoare făcută obligatoriu de cineva, şi eram în parcul central din Chişinău, cel mare şi frumos, unde erau peste 100.000 de oameni. Mi s-a părut o onoare să fiu acolo, prea mare chiar. Aproape că nu îmi venea să spun nimic de la tribuna aceea, pentru că n-am fost eu cea care a luptat ca limba română să fie acolo“, a spus Ileana Mălăncioiu.

Un demers autobiografic a avut şi poetul Emil Brumaru, doar că al acestuia a fost mai mult epic decât liric. Ieşea­nul le-a povestit celor din sală despre copilăria sa, mahalaua în care crescuse în apropierea Teatrului Naţional, felul în care s-a apropiat de poezie şi cum i-a marcat cariera.

La poezie s-a referit şi criticul literar Bogdan Creţu, explicând faptul că, din punctul său de vedere, în istoria literaturii române au existat răbufniri valorice care nu au fost explicate nici până astăzi.

„Nu mă plâng de nivelul poeziei, stăm foarte bine şi după 1990, dar a existat un interval foarte dens de răzbunare împotriva sufocării a literaturii, atunci când, după primii poeţi care au debutat la începutul anilor ’60, a apărut un val de poeţi extraordinari. Cred că este unul dintre momentele de graţie ale poeziei noastre; n-am nicio reţinere să spun că poezia din comunism e la acelaşi nivel valoric, dar mult mai diversă decât cea interbelică“, a punctat prof.dr. Bogdan Creţu.