Căpuşe şi super-căpuşe

Ce naiba, m-am gândit, s-a prins vreo furnică de mine? Ori un păianjen? Am reuşit să pun mâna pe vietatea: hopa, semăna binişor cu o căpuşă! Şi ceva-m spune că era o căpuşă. I-am făcut repejor felul, apoi, ori de câte ori simţeam ceva mişcându-se pe mine am verificat – de fiecare dată nu fusese decât o picătură de transpiraţie ce mi se prelingea fin pe piele.

Mi-am propus ca seara, înainte de culcare, să-mi verific pielea, dar am uitat. Şi am uitat şi de căpuşe. Joi, cosind sub râpă, transpirat leoarcă fiind, am simţit iar ceva gen mişcare fină, aproape imperceptibilă pe gât – sau să fi fost pe tâmplă? O picătură de transpiraţie? Am dus mâna spre locul în cauză – altă căpuşă ce tocmai mă alesese drept gazdă numai bună de parazitat!

Am strivit-o numaidecât, nu înainte să observ cu ce viteză căpuşa însetată fugea pe mâna mea (mai ceva ca pesedistul de răspundere) până s-o strivesc cu cealaltă mână! Am lăsat coasa jos, am urcat deasupra râpei şi mi-am scos cămaşa udă toată de transpiraţie – mai simţisem ceva mişcându-se sub ea: ce să vezi, înc-o vampiriţă de zi în căutare de sânge pentru supt peste noapte!

În fine, vineri, pe când întorceam otava, am prins şi a patra căpuşă imediat după aterizarea-i pe victima aleasă – pe mine, de bună seamă.

Acum, de, s-au înmulţit al naibii de tare căpuşele anul ăsta, dar mă-ntreb cum naiba ne găsesc? În ce mă priveşte, rememorând locurile în care au aterizat pe mine, bag sama că de fiecare dată mă aflam cumva undeva pe unde mai umblă şi alte potenţiale victime (oameni, câini, animale sălbatice): sub râpă, de pildă, prin iarba mare se putea desluşi, până să cosesc, un fel de cărăruie. Iar dacă mai eşti şi transpirat, gata, cum te simte, cum se paraşutează pe tine căpuşa.

Super-căpuşa – mic pamflet anti-căpuşe politice –

Întâmplarea face că vineri seara am dat pe FB peste un link la tărăşenia cu Speranţa Cliseru, super-pesedista prefect al Capitalei, cea care i-a dat de gol pe Dragnea&Dan plus Jandarmeria când a admis că a semnat ordinul să fie evacuată Piaţa Victoriei abia după miezul nopţii şi care a fost luată la rost de-un bucureştean care observase că şoferul ei îi parcase maşina de serviciu pe o zebră în buricul Bucureştiului, cât timp madama-şi bea cafeaua pe o terasă din zonă („Speranţa Cliseru: Dragnea şi Carmen Dan au minţit în legătură cu 10 august“, articol semnat de Adina Săhlean în Newsweek, 30.08.2018).

Cetăţeanul în cauză a filmat totul şi a ajuns s-o ia la rost şi cu privire la protestul din 10 august. Reacţia ulterioară a individei? I-a făcut plângere penală bucureşteanului pentru „ameninţare şi ultraj, dar şi o acţiune în răspundere civilă delictuală pentru atacul adus reputaţiei mele“! Tipic, frate: neopesedistul marca Dragnea, fără altă bază decât apartenenţa de partidoiul ăsta cu picioare de lut, când e luat la rost de cetăţeni, se dă victimă!

Dar haideţi să vedeţi ce „bazată“ e madama Speranţa Cliseru: din acelaşi articol am flat că în 2017 a avut „cinci surse de venit, toate publice. A primit 89.437 de lei de la Primăria Bucureşti (unde a fost consilierul Gabrielei Firea), 16.963 lei, indemnizaţie de membru în Consiliul de Administraţie al Companiei de Pază şi Securitate Bucureşti SA, 15.359 de lei ca membru în CA al RATB, 7.664 de lei salariu la compania Green City Voluntari şi 44.217 indemnizaţie ca membru al CA al Companiei Municipale de Dezvoltare Durabilă Bucureşti.

În total, Cliseru a câştigat, în 2017, suma de peste173.000 lei, ceea ce înseamnă un câştig lunar de 14.477 lei pe lună (3.200 euro).“ Ce mai, o super-căpuşă! Şi de-ar fi una singură, dar PSDragnea are câte-o cireadă de căpuşe-n aproape-n fiecare judeţ care vampirizează banul public cu nesaţ şi nesimţire, fără altă competenţă, repet, decât aceea de apartenenţă la clanul conducător, apartenenţă asezonată îndeobşte cu o „sănătoasă“ slugărnicie. Şi, da, după modelul teleormegalomanului, căpuşa pesedistă, dacă n-o laşi să te căpuşeze, se consideră victimă!

Câtă vreme România-i condusă şi guvernată de politicieni şi şefi tip super-căpuşă care sug de la mai multe ţâţe bugetare deodată fără să lase ceva durabil în urmă (în sensul bun, desigur, căci în cel rău vor lăsa „solide“ găuri negre-n bugetul ţării…), câtă vreme ţara-i condusă de tripleta teleormăneană Dragnea, Dan şi Dăncilă duduind de nesimţire, neamprostie şi nesaţ flauşat, înconjuraţi şi secondaţi de foşti tractorişti şi jurişti făcuţi la fabrica de contrafaceri, câtă vreme ALDE Tăriceanu şi Slugărel Ievaluatorul, negul ăsta cu trei negi de pe obrazul Justiţiei şi ruşinea Iaşului universitar, toţi cu mentalitate de căpuşe, fac şi desfac legile după bunul plac, ţara n-are nicio şansă să ajungă aşezată, adică bine şi meritoriu aşezată, nu în rău şi-n legea căpuşiei.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist